Florin Pîrlea a fost antreprenor IT, a performat în această industrie, iar în prezent este antreprenor cultural. Conduce o asociație și o fundație care-și propun să consolideze, pe cât posibil, identitatea culturală românească. A acceptat să acorde un interviu „Punctului de fierbere”.
– Domnule Florin Pîrlea, mulțumesc foarte mult că ați acceptat invitația „Punctul de fierbere” de a discuta despre identitate culturală românească și nu numai. Vă propun un dialog despre proiectele dumneavoastră în acest domeniu. Vreau să vă întreb, în primul rând, despre activitatea asociației, să ne punctați câteva din succesele dumneavoastră în domeniul identitar cultural.
– Și eu vă mulțumesc pentru invitația la acest dialog și pentru posibilitatea de a mă exprima în spațiul public despre proiecte și munca unei comunități pe care noi am construit-o în peste zece ani, comunitate care s-a concentrat pe identitatea culturală românească, în acest moment, atât cât am putut noi să cuprindem.
În ultima vreme ne am concentrat energia și eforturile pentru a ajuta Muzeul Național de Istorie a României. Deci, ca să fiu extrem de clar: peste 10 ani am activat cu Asociația Identitate Culturală Contemporană, ONG cu care am realizat proiecte importante. Aceste proiecte pot fi enumerate: publicarea de cărți ale unor istorici, ale unor autori validați științific, cărți ce conțin informații despre istoria culturii românești, despre istoria poporului român.
Am organizat expoziții atât în România, cât și în străinătate, de la Florența, până la New York, expoziții care să promoveze importante elemente ale culturii românești și, de un an și jumătate, această comunitate, care a activat în Asociația Identitate Culturală Contemporană, s-a hotărât să se organizeze într-o fundație, Fundația Prietenii Muzeului de Istorie a României.
După cum, în mod explicit, numele vorbește de la sine, această comunitate încearcă să ajute proiectele Muzeului Național de Istorie a României.
Pentru că m -ați întrebat ce proiecte am făcut și am reușit să pomenesc doar despre cărți, despre expoziții, de asemenea, am reușit să amplasăm câteva monumente de for public, respectiv am reușit să amplasăm pe Bulevardul Dacia din București o replică, o copie identică a unei statui antice romane, o statuie a unui nobil dac.
Am reușit să amplasăm în Piața Unirii din București bustul Regelui Decebal. Am amplasat, de asemenea, bustul Regelui Decebal pe Aeroportul Internațional din Cluj-Napoca. Am făcut același lucru și pe Aeroportul Internațional Otopeni. Sunt multe, nici nu mai aduc aminte.
– Aș vrea să detaliați un pic chestiunea statuilor de daci. În momentul de față, dacii sunt foarte la modă, se discută intens în spațiul public românesc, E politizată bucata aceasta de istorie românească. Există așa-ziși dacopați, există cei care îi contestă. Dumneavoastră vă situați de o anumită parte a baricadei?
– Proiectele noastre cu aceste statui de daci, pe care le-am amplasat în spațiu public în București, se fundamentează pe cărți și informații validate de Academia Română. Noi, ca parte a societății civile, nu putem decât să facilităm ca aceste informații validate de istorici să fie atât popularizate, cât și materializate. Civilizația dacilor, cu siguranță, și asta este un fapt cert, a existat pe teritoriul actual al României. Că românii sunt urmașii dacilor, că românii sunt urmașii romanilor nu avem noi calitatea sau autoritatea să spunem lucrul ăsta. Ca să fiu sincer cu dumneavoastră, nici nu mă interesează. Da, eu cred că important este ca spațiul cultural românesc să înglobeze această civilizație, pentru că noi trăim pe un teritoriu și într-un spațiu cultural influențat de această civilizație. Ca atare, noi am considerat de cuviință să aducem în spațiul public niște simboluri, care să amintească de existența acestei civilizații. Cei care devin partizanii unei cauze, în sensul că dacii au inventat totul pe planeta Pământ sau sunt partizanii ideii că dacii au pierit în urma războiului daco-roman și pe acest teritoriu nu aveau cum să mai existe daci, partizanatul nu ne interesează, nu este rolul nostru să decidem. Nu suntem într-un meci Steaua-Dinamo aici și e păcat că lumea celor pasionați cad în aceste conflicte artificiale. Eu cred că lucrurile trebuie abordate chirurgical, cu obiectivitate, cu o răceală științifică, în ideea de a valorifica pentru spațiul cultural românesc ce a existat și ce s-a făcut pe acest teritoriu de mii de ani.
– Ați făcut și un site dedicat Reginei Maria, una dintre personalitățile de prim rang ale istoriei României. E un site de popularizare a personalității sale și înțeleg că mai aveți în lucru și alte proiecte legate de Regina Maria.
– Da. Regina Maria este o personalitate puternică a istoriei României. Nu vreau să repet niște adevăruri absolut cunoscute de toată lumea: cât de importantă a fost Regina Maria pentru constituirea statului român după Primul Război Mondial, pentru apariția României Mari. Ea reprezintă un exemplu de integrare în spațiul cultural românesc și, mai ales, reprezintă un exemplu de dăruire față de cultura și poporul nostru. Am considerat util să facem site-ul Regina Maria pentru că istoricii specialiști din echipa noastră au avut acces la fotografii, la o bază de date cu fotografii din activitatea, din viața Reginei Maria și am considerat că e bine să promovăm imagini din viața acestei personalități, să facem și niște texte de popularizare ale activității Reginei, astfel încât să fie ușor pentru populația activă, pentru oamenii care nu au timp, poate, să stea în bibliotecă mult timp și se uită într-un telefon și așteaptă un avion sau călătoresc cu trenul să vadă ceva despre o mare personalitate a istoriei României, pe care este bine să încercăm să nu uităm.
– Regina Maria este foarte reprezentativă pentru relația transatlantică dintre România și SUA. Înțeleg că doriți să amplasați o statuie a Reginei tocmai în America, la Washington, și vreau să ne detaliați acest lucru.
– Da. Este un proiect al Fundației Prietenii Muzeului de Istorie a României, al Asociației Creștin- Democrate „România de Mâine” și al Asociației Identitate Culturală Contemporană. Un consorțiu de ONG- uri propun în acest moment vectorilor decizionali un proiect: bustul Reginei Maria să fie amplasat în Washington, în proximitatea clădirii Ambasadei României. Dacă îmi permiteți, pot să dau mai multe detalii, mai multe argumente n favoarea acestui proiect.
În perioada octombrie- noiembrie 1926, Regina Maria a efectuat o vizită în Statele Unite ale Americii. Probabil. Este, probabil, cea mai spectaculoasă vizită a unui conducător de stat din România în străinătate. Așa cum spuneați, relația cu Statele Unite atunci, ca și acum, se dovedește importantă și esențială pentru destinul nostru ca stat și ca națiune. Și, de asemenea, din informațiile noastre, nu știm să existe, până în acest moment, un monument de for public, care să reprezinte o personalitate românească, pe teritoriul Statelor Unite.
Aceste informații ne-au condus la această propunere de proiect de a aduna bani pentru a realiza bustul Reginei Maria și a-l amplasa, probabil, pe peluza clădirii Ambasadei României din Washington. Aici povestea și mai frumoasă este că, din informațiile noastre, clădirea Ambasadei României din Washington este donația Reginei Maria către Statul român.
Proiectul a început să prindă contur, în sensul că avem în acest moment o machetă a acestui bust, avem și o aprobare de principiu a Casei Regale și încercăm să creem o comunitate mai largă, care să îmbrățișeze acest proiect, o comunitate care să înglobeze niște vectori decizionali din România, din zona Ministerului Culturii, Ministerul Afacerilor Externe, a Ambasadei României din Washington, dar și a unei părți din societatea civilă românească a Diasporei din Statele Unite. Sperăm ca, până în 2026, când se împlineșc 100 de ani de la vizita Reginei Maria în Statele Unite, să avem acest bust amplasat.
– Înțeleg că sunteți la începutul demersurilor către autorități, ați inițiat până acum vreun fel de discuții? Ați primit un feedback?
– Da, suntem la început, deși avem mai multe planuri prin care am început acest proiect. Un plan ar fi că avem acordul Casei Regale, acordul de principiu, bineînțeles că le vom prezenta și macheta, penru a obține și acordul vizavi de estetica acestui proiect.
Pe de o parte, am început discuții cu Ministerul Culturii, unde am primit o deschidere largă și ne bucură foarte mult că doamna ministru Raluca Turcan, cât și cât și doamna ministru- secretar de stat Diana Băciuna au avut maximă deschidere față de această idee a noastră.
– Diaspora românească din SUA cum a receptat inițiativa dvs.?
– Am avut câteva contacte, nu neapărat foarte relevante și nu neapărat foarte structurate, cu Diaspora. Continuăm să ne căutăm niște parteneri în Statele Unite, fiind extrem de deschiși să colaborăm și să supunem acest proiect atenției lor. Suntem la început. Aș vrea să subliniez că suntem voluntari în aceste proiecte. Fiecare suntem niște oameni cu joburi, cu viață, cu activitate. Nu suntem o instituție care face non-stop lucrurile și așa am făcut toate proiectele de până acum. Vom face să apară lângă noi oameni care înțeleg importanța acestui proiect și suntem optimiști în această direcție și suntem extrem de deschiși la propuneri și parteneriate pe tema enunțată.
– Ați dat un detaliu care m-a contrariat puțin mai devreme, acela că nu există un monument de for public reprezentând o personalitate românească în Statele Unite. Este destul de trist. Vorbim de o legătură strategică a României cu SUA, de un parteneriat foarte important. De ce credeți că ne confruntăm cu această realitate?
– Abordarea noastră este să facem lucruri. Cred că noi, ca spațiu cultural românesc, și prin asta înțeleg atât pe cei din România, cât și pe cei din afara României, poate nu am ajuns încă la un anume nivel de maturitate al înțelegerii simbolurilor culturii.
Au trecut 30 de ani de la schimbarea regimului în România. 30 de ani în care atât mentalitatea celor din afara României, cât și din interiorul României, să permită să ne gândim la proiecte de genul ăsta. Așa aș interpreta-o.
– De ce credeți că ar fi util un astfel de monument al Reginei Maria n SUA?
– Sunt atât de multe argumente, nici nu știu cu care să încep. Dacă alte națiuni din Europa de Est au o reprezentare de for public în Washington și în New York, de ce să nu avem și noi? Acesta ar fi un argument primitiv. Pe de altă parte, Regina Maria este o personalitatea istoriei României care, foarte probabil, naște cele mai puține controverse. Adică Regina Maria chiar ne poate uni pe toți, atât pe cei din România, cât și din afara României. Am avut mai înainte o conversație despre contradicțiile celor care îi sprijină pe daci și cei care îi contestă. Numai de aici înțelegem că avem nevoie de simboluri care să ne unească, iar Regina Maria cu siguranță este acea personalitate care ne-a ajutat să înțelegem ce putem fi. Este păcat să nu avem acest simbol în spațiul public.
– Ce proiecte de viitor aveți și când credeți că vor deveni realitate?
În acest moment încercăm să consolidăm comunitatea din jurul Muzeului Național de Istorie a României. Sunt foarte multe probleme cu care această instituție se confruntă. Muzeul are multe nevoi. Fundația noastră s- a ocupat de o versiune nouă a website- ului muzeului. Pe de altă parte, avem în curs tot felul de proiecte legate de digitalizare. Vom avea, cred, foarte curând, un robot, un chabot care se va numi Mircea și pe care cei care vizitează site- ul muzeului îl pot întreba tot felul de curiozități pe care le avem legate de istoria României și, ceea ce este extrem de important, răspunsurile lui Mircea vor fi generate în baza unei bibliografii validate de specialiștii din Muzeul Național de Istorie. Deci, foarte curând, dacă vrem să obținem informații despre istoria României, informații validate științific și cât se poate de obiective, vom putea să mergem pe website- ul Muzeului Național de Istorie a României și să ne conversăm cu progresul tehnologic, să știm și să putem să discernem informațiile importante despre istoria noastră.
– Mulțumesc foarte mult, domnule Pîrlea, pentru această discuție interesantă și vă doresc succes cu proiectele dumneavoastră.
– Vă mulțumim și noi că ne dați acces la exprimarea în spațiul public.
Foto: Agerpres