Radu Negovan are 19 ani și studiază Știința și Tehnologia Sănătății la ETH, în Zurich, Elveția. S-a născut în Târgu Mureș și a urmat gimnaziul și liceul în București, la „Tudor Vianu”. Perioada aceasta a fost marcată de o anumită incertitudine cu privire la viitor, așa că a făcut tot posibilul să se dezvolte multidirecțional.
A participat și câștigat premii la olimpiadele de fizică, informatică, chimie și științele pământului, la cea din urmă atingând chiar etapa internațională. A învățat 4 limbi străine, inclusiv germană și japoneză, și și-a păstrat vii hobby-urile: drumeții montane și literatură. Eforturile i-au fost recunoscute de universități precum NYU, Stuttgart, Drexel, Hamburg și University of Michigan.
Daniela Bordei: Bună, prieteni! Vă ofer astăzi bucuria întâlnirii cu un om minunat, un tânăr pe care l-am cunoscut înainte de a aplica la facultate și cu care am parcurs acest proces interesant și extrem de complicat. Și, trebuie să recunosc că încă de la început, mi s-a părut foarte interesant și demn de toată aprecierea mea: Radu Negovan.
Radu Negovan: Bună, Daniela!
Daniela Bordei: În primul rând, trebuie să vă spun că m-a impresionat cu sinceritatea lui și cu modul deschis în care și-a făcut autoanaliza, pentru că unul dintre primele eseuri pe care le-a scris a fost despre el, copilul venit în București. Vreau să ne împărtășesc și nouă povestea ta…
Radu Negovan: Într- adevăr, povestea mea începe, de fapt, puțin mai devreme, înainte de mutarea în București. Începe cu doamna mea învățătoare, doamna Leontina Botoș, căreia îi mulțumesc. A trezit în mine o anumită scânteie pentru cunoaștere, o dorință de a ști. Însă, probabil fiindcă, la vremea respectivă, eram într- un mediu mai restrâns, în care nu foarte mulți oameni aveau aceeași curiozitate, din păcate am dezvoltat o anumită încredere exagerată în mine și în propriile capabilități, fiindcă mulți din jur îmi spuneau că sunt un copil special, ceea ce nu e neapărat fals, dar a creat în mine așteptări nerealiste față de lumea din jur. Și când m-am mutat în București, la 10 ani, la începutul școlii generale, acest lucru a creat destul de multă tensiune între mine și noii mei colegi. Trebuie menționat aici și faptul că vin dintr-un mediu mai multietnic decât Bucureștiul, ceea ce a fost un alt factor de conflict între mine și noii mei colegi, care nu erau în întregime siguri că fac parte din același popor ca ei.
Daniela Bordei: M-a impresionat felul în care ai spus că aroganța te-a pierdut și te-a făcut să pierzi prieteni, să pierzi încrederea celor din jur. Este extrem de dificil să reușești ca copil, să găsești calea de mijloc care să țină lucrurile în balans. Cum a fost la tine? Nu cred că ți-a fost ușor să treci de la a-ți admite aroganța la a-ți recunoaște valoarea.
Radu Negovan: Nu, nu a fost deloc ușor. De fapt, a fost nevoie de un eveniment destul de traumatic ca să încep chiar să mă gândesc serios la asta. Însă am recunoscut- o, aș zice, aproape complet atunci când, în clasa a șaptea, după doi ani în București, m-am mutat la Liceul „Tudor Vianu”, într- un mediu în care eram, în sfârșit, înconjurat de oameni care gândeau ca mine, care aveau aceeași foame pentru știință în ei. Aici m-am confruntat cu problema opusă: m- am simțit prea jos. Mi-am subestimat o vreme abilitățile, chiar și atunci când aveam o anumită încredere în mine, mi-o suprimam. Am încercat să mă limitez pentru a nu părea că sunt deasupra, pentru a nu simți din nou că oamenii se uită la mine cu ură.
Daniela Bordei: Foarte dificil să mergi printre jaloane când ești tânăr și îți cauți locul, când vrei să te afirmi. Nimeni nu poate să nege faptul că ești un tânăr foarte activ din punct de vedere academic și o persoană extrem de profundă și capabilă să facă niște analize pertinente. Care a fost materia de la școală care ți-a plăcut cel mai mult și pe care o urai?
Radu Negovan: Am să încep cu a doua parte a întrebării, pentru că e greu să răspund la prima. Deocamdată. Nu îmi plăceau materiile pe care nu le puteam asocia cu ceva din lumea reală. Matematica nu a fost niciodată prietena mea. Nu prea mă descurc să jonglez cu numere în cap, cu concepte abstracte pe care nu le pot imagina. Ce mi-a plăcut însă au fost științele care au legătură cu lumea reală, care explică fenomene și sisteme din lumea reală: fizica, chimia, biologia, în parte informatica.
Daniela Bordei: Ai ajuns să fii acceptat la multe universități și în America, și în Europa, peste tot. Cei care ți-au citit eseurile au știut să aprecieze în tine exact valorile pe care le-ai arătat. Ai pornit de la 8 universități și în final au rămas trei.
Radu Negovan: Cele trei sunt, de la vest înspre est, Universitatea din Michigan (SUA), Universitatea din Hamburg (Germania) și ETH Zürich (Elveția). Le-am selectat după trei criterii mari: calitatea instituției, domeniul de studiu în care am fost acceptat și criteriul financiar.
Citește și: INTERVIU | „Tinerii români sunt foarte creativi. Au ceea ce americanii numesc problem solving skills”
Daniela Bordei: Din momentul în care te- ai apucat să aplici, în care te-ai decis să studiezi în altă țară, cât de mult te-ai schimbat? Cât de mult ai evoluat și cât de mult ți-ai schimbat opțiunile?
Radu Negovan: A trecut atât de puțin timp, cred că mai puțin de un an. Și totuși pot să spun că Radu Negrean este aproape de nerecunoscut. În primul rând, imaginea lui despre el însuși este total diferită. A învățat să aibă încredere în ceea ce poate, să știe propria valoare, dar, de asemenea, este mult mai sigur de ceea ce își dorește. La vremea respectivă îmi plăceau multe. Am listat multe științe când am aplicat, însă ulterior am reușit să pun punctul pe i și să- mi dau seama care este adevărata mea pasiune.
Daniela Bordei: Cum ai reușit?
Radu Negovan: Am intrat la Facultatea de Medicină din România, criteriu de admitere la ETH Zürich. Am studiat intensiv biologia și, cunoscând o anumită persoană foarte pasionată de filozofie, mi-am dat seama că cele două sunt de fapt legate, că amândouă descriu această ființă minunată care este omul. În interior și la exterior, ce ne învelește și ce avem înăuntru. În special creierul uman mi se pare un fenomen incredibil. Este conștiință, divinitate născută din reacții chimice între cele mai micuțe părți ale universului nostru. Este cu adevărat ceva miraculos.
Daniela Bordei: Ce-ți place cel mai mult la oameni? Ce iubești la oameni?
Radu Negovan: Iubesc sincer diversitatea oamenilor. De fiecare dată când vorbesc cu o persoană, simt că descopăr ceva nou. Nici un om pe care l-am cunoscut nu a fost la fel cn altul. Mereu pot să deslușesc o nouă față a formelor. Și, cu cât îi cunoști mai mult, cu atât își dezvăluie tot mai mult din ei. Cu unii mai greu, cu unii mai ușor.
Daniela Bordei: Dacă ar fi să schimbi ceva la omul care a fost Radu Negovan, dacă ar fi să-l întâlnești pe copilul cu aroganțele lui de atunci, dacă ar fi să te duci înapoi în Târgu-Mureș și să te uiți la puștanul care se juca, ce le-ai spune fiecăruia în parte?
Radu Negovan: I-aș spune să nu se mai compare cu cei din jurul lui, i-aș spune să-i aprecieze pe cei din jurul lui, i-aș spune să-i trateze exact așa cum se tratează pe el însuși, cu aceeași fascinație și curiozitate.
Daniela Bordei: Care este cea mai importantă lecție care ai primit- o în România, acum, înainte de plecare?
Radu Negovan: Cea mai importantă lecție a fost primită de la prietenul meu cel mai bun, care, înainte să plece și el în propria lui călătorie în străinătate, mi- a spus. „Stai drept, înfruntă lumea!”
Daniela Bordei: Foarte frumos. Sunt sigură că mereu vei sta drept. Mereu vei înfrunta lumea, dar nu așa cum unii și- ar putea închipui. Fără aroganță, fără niciun fel de răutate, vei înfrunta lumea numai ca să le arăți că să fii om e un lucru extraordinar și să poți să fii om ajutându- i pe alții e un lucru și mai frumos. Ce vrei să faci după terminarea facultății?
Radu Negovan: Încă nu sunt complet sigur, dar domeniul la care mă uit cu cel mai mult interes este neuroștiința. Într-adevăr, creierul uman merită studiat. Cu toată infinitatea lui, vreau să mă apropii de el. Vreau să rezolv cât de puțin din multele probleme care pot apărea în mintea umană, atât de natură fizică, cât și de natură psihică și sper să pot face lumea un loc mai bun cu munca mea.
Daniela Bordei: Mulțumim mult, Radu! Îți doresc baftă în călătoria asta foarte frumoasă! Ne bucurăm că Elveția va avea studenți de calibrul tău și ne dorim să te avem din nou oaspete și să ne povestești despre experiența trăită acolo.
Radu Negovan: Mulțumesc mult. Ar fi o onoare.
Podcastul „Daniela Bordei: Despre viață cu sinceritate!” care l-a avut invitat pe Radu Negovan îl puteți asculta AICI
