Eliza Dragomir este, în prezent, investitor la JetBlue Ventures din San Francisco. JetBlue Ventures este ramura de investiții cu capital de risc a companiei aeriene JetBlue.
Responsabilitățile Elizei includ selectarea startup-urilor și evaluarea acestora pentru investiții minoritare între 1 și 5 milioane de dolari. Eliza caută, analizează și emite recomandări pentru investiții la intersecția dintre tehnologie și aviație.
Înainte de a pleca în Statele Unite, Eliza a fost elevă la Liceul Gheorghe Șincai din București, unde a fondat, împreună cu alți liceeni, Opportunity Weekend, o organizație non-profit dedicată liceenilor pentru a-i ajuta să găsească oportunități de voluntariat și internship-uri în afara programului școlar.
După absolvirea liceului, Eliza și-a început parcursul în Statele Unite ca studentă la Drexel University, unde a studiat economie și finanțe. Ca parte din programul universității, Eliza a participat la trei co-opuri*) în domeniul finanțelor, începând cu Macquarie Investment Management și continuând cu Goldman Sachs.
La Goldman Sachs, Eliza a lucrat în Departamentul de wealth management din San Francisco, unde a ajutat o echipă de cinci profesioniști să gestioneze și să investească portofoliile a peste 30 de clienți.
După finalizarea internshipului, Eliza a lucrat cu 7 Mile Advisors, o bancă de investiții axată pe domeniul tehnologiei și pieței IT. După finalizarea acestui internship, Eliza a lucrat la banca de investiții Nomura Greentech din San Francisco, unde a acoperit domeniul cleantech și al energiei sustenabile. Ca parte din responsabilitățile zilnice, Eliza a ajutat companiile din domeniu în tranzacții de fuziuni și achiziții (M&A) prin analiza financiară.
După ce a petrecut un an la Nomura, Eliza s-a alăturat echipei de investiții a companiei JetBlue Ventures, unde face investiții în companii în etapele Seed și Series A.
Daniela Bordei: Astăzi avem un om special alături de noi: Eliza. Mai special este felul în care ea a ajuns să și împlinească visul de a studia în America. Și povestea ei o să fie o poveste care sigur o să vă facă multă plăcere. Bună seara, Eliza!
Eliza Dragomir: Bună seara și vă mulțumesc din suflet pentru oportunitatea de a vorbi cu dumneavoastră. Vă mulțumesc pentru introducerea extraordinară. Sunt atât de bucuroasă să vă văd din nou și să putem să stăm la povești.
Eliza e o fată minunată, o fată frumoasă, o fată cu vise extraordinar de îndrăznețe și care nu a renunțat nicio clipă la le. Deși a fost complicat cu banii și deși nu a obținut o bursă care să îi permită să acopere toate cheltuielile, ea nu a renunțat nicio clipă. Și astăzi o să o rugăm să vă povestească despre felul în care tot Universul a lucrat pentru ea și a ajutat o să ajungă unde își dorea.
Mulțumesc din suflet din nou pentru vorbele frumoase. Sunt foarte fericită să pot să împărtășesc povestea mea și să îi ajut pe copiii care vor să plece în America și care visează să plece atât de departe. Una dintre problemele pe care le- am întâmpinat eu este cea financiară. Este un impediment pe care mulți îl înâmpină în momentul în care vor să aplice, când se gândesc la facultate în America. Poate nici nu trec foarte mult prin proces, nici nu se apucă de meditații, nu își caută facultăți, pentru că se gândesc că facultatea acolo e mult prea scumpă. Eu n-am știut, nici când am ajuns în America, cum o să termin facultatea și cum o să-mi plătesc toate taxele. Cu siguranță, cu voință se poate. Și, bineînțeles, n- aș fi ajuns niciodată acolo și n- aș fi ajuns niciodată să-mi îndeplinesc visul dacă nu erați dumneavoastră în viața mea. Vă mulțumesc foarte mult pentru că m-ați adus pe drumul cel bun.
Atunci când ne apucăm să lucrăm la visul unui copil, visl unui tânăr, nu ne gândim niciodată nici la mulțumiri, nici la faptul că trebuie să primim recunoștință. Ne gândim că poate să fie copilul nostru, că poate să fie nepotul nostru, că poate să fie cineva drag nouă sau putem fi chiar noi, ce n-am reușit noi, părinții, bunicii să facem. Trebuie să încercăm să-i ajutăm pe cei tineri să reușească. Și mi se pare o chestie de onoare și de mare satisfacție să reușești să ajuți un tânăr, iar tu aveți nevoie de ajutor. Eu știu foarte bine cât de greu îți era și știu foarte bine cât de mult ai tras pentru visul tău. Deci ai crezut în vis?
Cu siguranță. Am dat tot ce a fost mai bun din mine și am crezut până până în momentul în care am ajuns în America. Intotdeauna mi-am spus că nu vreau să rămân în țară și mă gândesc ce ar fi fost dacă m- aș fi chinuit un pic mai mult. Am încercat, de fiecare dată când am avut oportunitatea, să-mi îmbunătățesc aplicația un pic mai mult, să învăț un pic mai mult. Orice oportunitate am avut am dat tot ce a fost mai bun din mine.
Spune- mi care ți s-a părut partea cea mai grea când ai ajuns în America?
Cred că la început, nu știu. A fost o experiență extraordinară că am ajuns în sfârșit în America. Am plecat în septembrie 2017. Începusem să mă gândesc la ideea de a pleca în America, la facultate. Am fost foarte, foarte grăbită cu aplicația și știu că, în momentul în care am ajuns acolo, nu mi s-a părut nimic complicat, cu excepția aspectului financiar. Eu am plecat cu o bursă care- mi acoperea undeva la 80% din costurile de facultate. În total suma respectivă ajungea la aproape 24.000 de dolari, ceea ce însemna foarte mult pentru mine. Ai mei s- au chinuit foarte mult și până la urmă am ajuns să facem rost de bani pentru prima parte din taxă. Am ajuns în America zicand că ok, știu că pot să plătesc pentru următoarele luni. O să văd ce pot, o să dau tot ce- i mai bun din mine. Acolo o să găsesc o soluție.
Tu nu vii dintr-o familie în care ești singurul copil sau dintr- o familie în care părinții au niște posibilități materiale deosebite. Ești un om credincios și pentru tine credința este extrem de importantă. Cum au perceput frații tăi plecarea ta și cum ai simțit credința acolo, departe, singură și cu grija asta a zilei de mâine și a banilor, care trebuia să se adune de undeva, să poți să plătești mai departe?
Pentru noi, credința a fost cea care ne-a ajutat, pe noi ca familie, să luăm decizia de a pleca în America, știind că, până la urmă, Dumnezeu a lucrat într- un mod miraculos ca eu să pot să fac parte de prima parte din banii de care aveam nevoie. Și am știut că, odată ce voi ajunge acolo, dacă îmi pun încrederea în Dumnezeu, Dumnezeu va fi cu mine și cu ai mei acasă, la fiecare pas. Lucru care s-a și întâmplat. Prin toate experiențele prin care am trecut în America, am văzut cu adevărat ce înseamnă să-ți pui încrederea în Dumnezeu, să crezi, să știi că ai pe cineva acolo care va fi de partea ta, indiferent de cum funcționează lucrurile.
Te- ai simțit vreodată vinovată față de frații tăi, pentru că tu plecai acolo și ei rămâneau aici și că tot ce însemna resursă financiară fusese pusă deoparte pentru tine?
Bineînțeles că m- am gândit și la asta. Odată ce am ajuns în America, am spus că, din momentul în care o să pot face bani, o voi face, ca să nu trebuiască să- i pun pe ai mei în situația respectivă. Nu am vrut să- i pun pe fratii mei în situația respectivă. Mi- am dorit foarte mult să găsesc o oportunitate prin care să devin independentă din punct de vedere financiar și să nu mai am grija banilor. Țin minte că, prima dată când am început un job la Drexel, am realizat că nu-mi rămân atât de mulți bani în buzunar, după ce plăteam tot ce trebuia să plătesc. Efectiv căutam alte modalități de finanțare, alte burse, alte concursuri, ce puteam să fac? Eram la muncă și, când aveam puțin timp liber, căutam câte ceva. La sfârșitul acelui job am aplicat să fiu asistent rezident la facultatea mea, un program foarte competitiv. Odată ce primești slujba respectivă, cele mai multe facultăți îți oferă cazare gratis în campus și mâncare. Erau niște costuri care, adunate, ajungeau să constituie o parte foarte mare din problemele mele financiare.
Când ai fost prima oară Moș Crăciun pentru ai tăi? Cum te- ai simțit când ai putut să le trimiți sau să le aduci tu cadouri? Și care a fost primul lucru pe care ți l-ai permis să ți-l cumperi ție?
Prima dată când am fost Moș Crăciun a fost momentul în care am primit al doilea job la Drexel. Am lucrat cu Goldman Sachs, ceea ce a fost un moment pivotal pentru mine, pentru că am reușit să deschid foarte multe uși în materie profesională și să pun foarte mulți bani deoparte cu jobul respectiv. Și atunci am adus pentru mama, pentru tata, pentru toată lumea, am adus cadouri acasă și eram foarte fericită că pot și eu să ofer ceva. Iubesc să aduc cadouri acasă. Cel mai frumos moment pentru mine a fost când, cu primul job, efectiv am știut că pot să- mi cumpăr ceva dacă am nevoie. Că pot să intru într-un magazin și să nu mă mai gândesc la bani. Și nu pentru că aveam atât de mulți și nu mai stiam ce sa fac cu ei, ci pur si simplu pentru că am ajuns la un punct în care să pot să câștig suficient de bine ca să pot să mă întrețin, să pun bani deoparte și să nu simt efectiv povara asta.
Astăzi ești pe o cu totul altă poziție. Ai terminat facultatea, lucrezi?
Da, cu siguranță. Astăzi sunt într- un punct la care nu am crezut că o să ajung atât de repede. Nu m- am gândit că voi ajunge în punctul în care să mă bucur atât de mult și de serviciul pe care-l am, să fiu și financiar vorbind într- o poziție foarte bună. Sunt în San Francisco. În momentul de față lucrez pentru o companie de investiții, ne uităm la start- up uri din domeniul aviației și facem investiții cu capital de risc ridicat.
Povestea ta este cu happy- end. Îți mulțumesc din suflet, Eliza, că ai fost alături de noi și abia așteptăm să te ne reîntâlnim.
Vă mulțumesc din suflet pentru că mi- ați dat oportunitatea de a vorbi cu dumneavoastră. Mi-a făcut foarte mare plăcere.
*) La unele universități din America poți alege să faci câte un semestru de muncă plătită, un fel de intership. Vin sute de firme, studenții își depun CV-ul, daui interviuri și primesc oferte.
Podcastul „Daniela Bordei: Despre viață cu sinceritate!” care a avut-o invitată pe Eliza Dragomir îl puteți asculta AICI.
