Vlad Voiculeț este student în anul 3 la Dickinson College din SUA. În momentul de față studiază Internațional Business & Management și Quantitative Economics.
Înainte de a se muta în Statele Unite, a locuit în București, unde și-a dezvoltat bagajul de cunoștințe generale și a învățat cum să se descurce pe cont propriu. Recent, a fost implicat în Comitetul de Studenți al Departamentului de Internațional Business & Management, în ghidul turistic pentru viitorii studenți ai facultățîi și a fost ales vicepreședinte al fraternității „Delta Sigma Phi”. În plus, lucrează ca „peer tutor” pentru cursuri de contabilitate. Cea mai mare „reușită” de când este în SUA, a fost obținerea unui internship pentru vara lui 2024, în Costa Mesa, California, la compania Horizon Brands, unde va ocupa poziția de „operations intern”. Este o fire ambițioasă, căreia îi place să aspire la lucruri mărețe și încearcă mereu să rămână cu picioarele pe pământ.
Bună, prieteni, prieteni, Am alături de mine un tânăr care și- a depășit efectiv toate așteptările. Bună, Dodo!
Bună, Daniela! Mă bucur că sunt aici.
Și eu mă bucur tare mult că te avem alături. Aș vrea să povestim întâi despre momentul în care noi ne-am cunoscut, ce aveai tu în cap, ce am schimbat noi și unde ești în ziua de azi?
Când mă gândesc la momentul în care ne-am cunoscut, mi se pare atât de apropiat, dar realizez că sunt totuși 4- 5 ani în urmă. Imi amintesc cu multă bucurie. A fost o întâmplare cauzată de un eveniment nefericit. Fratele meu făcuse Covid, era în perioada în care trebuia să fie toată familia în carantină și, în momentul acela, eu m-am decis să aplic la facultate în străinătate. Am apelat la câteva persoane care știau că vor merge în America sau în Europa și așa am primit contactul tău. Țin minte că am vorbit pe Skype prima data, pe Skype ne- am cunoscut prima dată și v-ați dat seama de personalitatea mea, de ceea ce vreau.
Aveam și multe în comun, la fel de zăpăciți amândoi. Mi s- a părut că poți mai mult.
Da, în momentul ăla, după ce am scăpat și de carantină, am venit, ne-am cunoscut face to face și am început să lucrăm împreună și să luăm cele mai bune decizii în interesul meu.
Da, și timpul a fost extrem de scurt. Ideea de America nu exista neapărat în planurile tale de la momentul acela. Și totuși, în final, ai făcut ce ți- am sugerat eu. Unde voiai de fapt să aplici?
Inițial îmi doream să aplic la Drept în România, ăsta era gândul meu initial. Pe urmă m- am gândit și la Europa. Aveam foarte mulți prieteni din liceu care plecau în Olanda. Mă gândeam și la Olanda, aveam și America în cap, numai că știam că este mai greu realizabil. Eu am venit la dumneavoastră pentru pregătire mult mai târziu decât alți elevi. Eu sunt o fire spontană. Dacă mi se ivește ceva o iau așa cum este, nu stau să mă gândesc foarte mult. Nu recomand asta tuturor, poate nu le iese tuturor, însă pentru mine spontaneitatea este un element foarte frumos. Asa si cu America, nu aveam de la început în cap această idee, însă pe parcurs mi- am dat seama că mi s-ar potrivi.
Și ți se potrivește extraordinar. Acum te afli destul de aproape de momentul final, ai parcurs nu numai visul american, ai fost și în Coreea de Sud la un exchange. Cum de ai ales Coreea de Sud?
A fost o experiență foarte interesantă și o destinație puțin exotică, puțin diferită, însă asta mi-am dorit. Până la urmă, m-am gândit că toată viața am trăit în Europa. Am ajuns să studiez în America, n-am ajuns niciodată în Asia și am vrut să experimentez și cultura din cealaltă parte a pământului. Așa am ales. Am ales Coreea de Sud din mai multe variante, printer care Noua Zeelandă. Mă gândeam la Noua Zeelandă, însă acolo vorbesc tot engleza și era prea comun cu America și am zis că trebuie să merg undeva unde să mă dau cu capul de pereți. Și fix asta am primit. O experiență foarte diferită, dar, în același timp, foarte frumoasă. Cu siguranță îmi voi aminti cu drag de această oportunitate și consider că am avut foarte multe de învățat din această experiență.
Care a fost lucrul care te- a surprins cel mai mult în această experiență a ta în Coreea de Sud?
O întrebare foarte bună. Sunt câteva lucruri care m- au surprins plăcut. Faptul că oamenii din Coreea de Sud sunt foarte, foarte respectuoși, păstrează valorile pe care le-au învățat de la părinții lor. Sunt niște oameni foarte onești, foarte integri. Dacă uiți geanta undeva, la o cafenea, o găsești și peste 5 ore. Asta mi s- a părut un lucru extraordinar. Și sunt foarte civilizați. M-a uimit infrastructura, în special în Seul, care, din câte am înțeles, este a doua cea mai mare metropolă din toată lumea, după Tokio. Poate mă înșel. Erau bulevarde cu 6 benzi pe o parte. Sistemul de transport în comun este foarte dezvoltat. În orice autobuz ai internet 5G gratuit. Cât timp am stat acolo, patru lui, nu am avut cartelă SIM. Nu am avut nevoie, pentru că oriunde aș fi fost aveam Wi-Fi.
Cât de exotic ai fost perceput acolo?
Chiar foarte exotic, aș putea spune. Nu mi s- a spus direct. Poate au mai fost câteva persoane care mi-au „Mamă, ce barbă lungă ai!” Nu știu ce am simțit. Am și o întâmplare. In Spania, m- am urcat în autobuz cu un prieten de-al meu, și el tot European, și ne- am așezat pe scaune, în spatele a două doamne. Și doamnele acelea au început să vorbească în fața noastră. Și, ce să vezi?! Peste două secunde s- au ridicat și sau așezat două locuri mai în față, pe partea cealaltă.
S-au temut puțin.
Puțin, da, cam atât de exotic.
Asta- i chiar interesant. Nu făcea lumea poze cu tine?
Nu, nu am ajuns la nivelul acela.
Să știi că, dacă te duci în China, fac poze cu tine. Acolo e o chestie obișnuită să facă lumea poze cu străinii.
Da, da.
Dacă acum ai avea lampa lui Aladin, care ar fi cele trei dorințe?
Imi doresc sănătate, apoi să termin facultatea cu bine. Să știu că am realizat tot ce mi- am propus. Acesta acest motivul pentru care am fost la o facultate bună, am fost într- un mediu bun, am avut oameni de calitate în jurul meu, de la care am avut ce învăța și sper că și ei au avut parte de același lucru. A treia dorință ar fi un intership. Asta ar fi ideal. Un internship de nota 10.
Un job chiar.
Nu ar strica. Da, așa este.
Ceva ca să valorifici până la capăt toată experiența de până acum. Ești student al unei facultăți mici, în sensul că nu este nebunia aceea din facultățile la care, la un curs, vezi 400 de studenți și te pierzi în masa aceea de chipuri și nu ajungi să ai o relație directă cu profesorul. Cum e să fii la o facultate mică?
Așa este. Sunt la un colegiu mic din Pennsylvania și consider că este cea mai bună decizie pe care am luat-o. La noi la facultate relația personală cu profesorul este creată încă de la primele cursuri. Nu cu toată lumea, pentru că nu există chimie cu toți oamenii, însă dacă îți dorești să te conectezi cu un profesor și în afara cursului, să te duci să vorbești cu el, să- l întrebi, să vorbești despre fel și fel de chestii, este posibil. Pot spune că am profitat de treaba asta. Am legat câteva relații foarte frumoase cu anumiți profesori de la facultate, una dintre profesoare. In orice lucru în viață există atât avantaje, cât și dezavantaje. Puteam să întâlnesc mult mai mulți oameni la o facultate mai mare, să cunosc mult mai mulți oameni. Avantajul aici, la o facultate mica, este faptul că te poți conecta mult mai bine atât cu profesorii, cât și cu oamenii și poți avea o viață socială decentă pe parcursul celor patru ani de studiu.
Spune- mi o amintire frumoasă din acești ani care s- au scurs. Au trecut doi ani și jumătate. Una pe care o să o porți cu tine tot timpul și după terminarea facultății. Și în ce fel crezi că ai putea să o utilizezi cândva?
Sunt multe amintiri frumoase. Una dintre ele poate fi experiența de a studia în Coreea de Sud. Este o experiență unică. Pentru mine a contat foarte mult viața socială. Consider că oricât de bun este mediul academic, atâta timp cât nu ai oameni lângă tine cu care să te conectezi, nu este ok. O amintire frumoasă este faptul că am cunoscut câțiva oameni foarte, foarte frumoși, cu care țin legătura și, desi nu m- am mai văzut cu ei de 8 luni, vorbesc aproape zilnic și am fost împreună în câteva vacanțe. Am fost, am vizitat câteva orașe, am fost la ei acasă. Aceste experiențe le voi purta foarte mult timp după facultate și îmi voi aminti cu mult, mult drag de ele. Viața socială și prietenii și oamenii de care te înconjori sunt poate cel mai important lucru.
Știu că ai o familie superbă, o familie care te iubește, o familie care îți respectă toate lucrurile pe care le faci și deciziile pe care le iei. Și știu că ai susținerea lor. De cine îți este cel mai dor când ești plecat de acasă?
Trebuie să am grijă ce spun ca sa nu supăr pe cineva.
Eu știu că ai vorbit cu mama ta în prima parte a facultății, zi de zi, în fiecare dimineață. Trebuie să spui asta.
Da. La început, fiind perioada de adaptare, perioada de cunoaștere a unui mediu nou, a fost destul de greu. Diferențele culturale, șocul cultural pe care l- am resimțit când am ajuns în America a fost destul de mare. Mi- a fost puțin greu la început să mă acomodez cu viața de acolo. Și, într- adevăr, eu am o relație foarte apropiată și foarte deschisă cu părinții mei, cu familia mea, cu fratele meu, cu sora mea și vorbeam foarte des cu mama mea. Țin minte că ,fiind diferența de fus orar, mama mea se pregătea să plece la birou și eu mă pregăteam să mă culc și vorbeam cu ea la telefon. A fost puțin greu la început. Din câte am înțeles de la prietenele ei, se trezea special cu o oră mai devreme să vorbească cu mine. Eu nu știam treaba asta.
Punea telefonul pe speaker și, între timp, se coafa, se farda, se pregătea de plecare. Revenind la întrebarea mea inițială: de cine îți este cel mai dor când ești plecat de acasă?
De toți, pentru că, sincer, cu fiecare în parte, am o legătură aparte. Chiar dacă vorbeam cu mama zilnic, si cu tatăl meu am avut o legătură, și cu fratele meu am o altă legătură. Însă, da, se simte dorul de familie.
Da, și pentru că ți-ai lăsat iubirea acasă și a plecat hotărât să încerci această extraordinară experiență. Și, de fiecare dată când te-ai întors, v-ați regăsit ca și cum nu s- ar fi întâmplat nimic. Deci da, există un om care te așteaptă. Cu toate astea nu te-am auzit să te întorci după ce termni facultatea, nu?
Da. Este greu, mai ales din cauza distanței și diferenței de fus orar. In ziua de astăzi este mult mai ușor să ne auzim și să ne vedem online. Noi suntem doi oameni dedicați. Suntem porniți să facem ceea ce ne dorim pe plan profesional, să ne focusăm pe carierele noastre. În același timp, avem fiecare drumul nostru și ne putem iubi și de la distanță. Este greu, însă de fiecare dată când ne revedem este cu artificii.
Îți mulțumesc din suflet! Nici nu mi- am dat seama cum a trecut timpul. A fost o mare bucurie și, cu siguranță, și tu te-ai simțit bine să vorbești despre lucruri dragi și amintiri.
Da, și eu vă mulțumesc mult pentru invitație.
Te așteptăm înapoi să ne povestești cum e America de după facultate. Și să îți împlinești toate visele.
Mulțumesc frumos. Abia aștept să revin.
Podcastul „Daniela Bordei: Despre viață cu sinceritate!” care l-a avut invitat pe Vlad Voiculeț îl puteți asculta AICI.
