Cât de fezabilă este o lovitură de stat în Rusia

Consiliul de Securitate Națională (CSN) dispune de logistica necesară pentru a-l răsturna de la putere pe Vladimir Putin.


În peste două decenii de „domnie“, Vladimir Putin a subjugat elitele din Rusia. În anumite condiții, ele îl pot răsturna de la putere, susține un influent think tank american.

„Elitele rusești sunt, adesea, percepute ca actori independenți în sistemul politic al țării, iar relația dintre acestea și Vladimir Putin este privită ca fiind contractuală. Realitatea este cu totul alta“.

Paragraful este cuprins în raportul „Rusia- scenarii pentru 2030“, publicat de Fundația Rusia Liberă (Free Russia Foundation), influent think- tank american.

Unul dintre capitolele raportului tratează problema elitelor rusești, a coeziunii dintre ele și a șanselor ca acestea să imprime un curent reformator, economic, social și politic, în interiorul Rusiei.

Cum a reușit regimul Vladimir Putin să destructureze sau să-și aservească elitele? Mai există insule de independență față de regim?Este posibilă o schimbare în bine? Câteva întrebări esențiale la care raportul „Rusia 2030“ reușește să răspundă.

„Curățenia“

„Se anticipează că elitele vor corecta cursul politic al Rusiei, împingând țara spre reforme, în concordanță cu interesul acestora.

În realitate, sistemul de guvernare a dat puține semne că relația dintre conducător și elite ar fi de tip contractual.

Puterea în Rusia este centralizată atât de tare, încât este imposibil să se vorbească despre elite independente, capabile să exercite vreo influență“, este concluzia think-tank-ului american.

Experții săi remarcă faptul că, imediat ce a ajuns la putere, „Vladimir Putin a destructurat tot ce însemna putere federală sau regională în Rusia“.

Majoritatea liderilor politici, care au ieșit învingători în alegeri în epoca post-sovietică și au căpătat o oarecare influență în perioada 1990-2004, ani caracterizați de o relativă libertate și politică concurențială, au fost eliminați treptat. Țintele predilecte ale lui Putin au fost guvernatorii regiunilor rusești.

„Greii“, care l-ar fi putut provoca la un moment dat, au murit. Cazul generalului Alexandr Lebed, clasat al treilea în alegerile prezidențiale din 1996, este de notorietate.

Cu excepția actualului ministru al Apărării, Serghei Șoigu, toți politicienii proeminenți din epoca Boris Elțîn au fost maginalizați.

Odată cu cazul Yukos, Vladimir Putin a declanșat războiul împotriva „oligarhiei“, deși nu toți marii oameni de afaceri aveau o influență suficientă asupra deciziei Statului pentru a fi încadrați drept „oligarhi“.

Cu toate acestea, proprietarii de companii mari au fost forțați să părăsească țara, să se alieze în afaceri cu partenerii lui Putin, să le vândă o parte din bunuri, ca o condiție a supraviețuirii afacerilor lor.

Elitele pre-Putin au fost înlocuite cu un cerc restrâns de oameni, legați de istorii personale și interese comerciale. Acest sistem seamănă cu rețelele crimei organizate.

La baza Sistemului sunt legături puternice, inclusiv familiale. Mulți dintre copiii membrilor influenți ai clanului lui Vladimir Putin sunt căsătoriți între ei.

Foarte puțini membri ai clanului au o istorie independentă de liderul de la Kremlin. Au avansat în cariere doar cu acceptul acestuia, talentul și abilitățile lor personale fiind discutabile.

Rețeaua compilează materiale compromițătoare despre fiecare membru de elită din componența ei, descurajând în acest fel acțiunile și inițiativele independente. Este o procedură standard de operare, o practică întâlnită și la Mafie.

Toți membrii elitei ruse sunt astăzi sub supravegherea constantă a serviciilor de securitate (FSB). Orice lipsă de loialitate – și nu vorbim de o provocare politică la scenă deschisă -, conduce la măsuri punitive brutale din partea guvernului. Comportamentul independent al oamenilor de afaceri este extrem de rar.

Prin plasarea Armatei Ruse sub controlul serviciilor de securitate, regimul lui Vladimir Putin a stabilit un mecanism eficient de prevenire a conflictelor militare, a evitat transformarea Armatei într-un actor politic independent.
Ministerul Apărării al Rusiei a fost infiltrat de agenții FSB. În prezent, doar 2 din 11 viceminiștri ai Apărării sunt ofițeri de rang înalt din Armată. Ceilalți sunt din FSB, fără experiență militară anterioară.

O eroare de judecată a Occidentului

Occidentul consideră că dificultățile economice cu care se confruntă Rusia, mai ales după impunerea de sancțiuni economice, pot stimula elitele să caute modalități de a-l schimba pe Vladimir Putin de la putere.

Deși acest scenariu nu ar trebui exclus în totalitate, este foarte puțin probabil să devină realitate. Din cel puțin două motive. Unu: liderul de la Kremlin va interpreta orice tentativă de a impune un alt curs în societatea rusească drept o provocare personală.

Doi: marile afaceri de stat, sau dependente de stat, nu sunt perdanții crizei economice rezultate din confruntarea cu Occidentul.

Dimpotrivă, ei pot chiar beneficia de ajutorul statului, de politicile protecționiste, deoarece Statul nu pierde această oportunitate de a-i recompensa pentru loialitate.

În aprilie 2018, Guvernul rus le-a oferit firmelor oligarhilor Oleg Deripaska și Victor Vekselberg sute de miliarde de ruble sub formă de ajutor, deoarece sufereau din cauza sancțiunilor impuse de SUA.

Mai mult, Duma de Stat a aprobat o lege care scutește firmele care fac obiectul sancțiunilor internaționale de la plata impozitelor în Rusia.

Mai mult decât atât, oficialii corupți, în special cei din aparatul militar și de securitate, beneficiază de circumstanțele politice actuale din Rusia.

Orice creștere în cheltuielile Rusiei în domeniul securității naționale reprezintă o ocazie de a obține beneficii materiale, într-un mediu caracterizat prin transparență scăzută și lipsă de respect pentru instituțiile și normele internaționale.

„În actualul sistem hipercentralizat de guvernare din Rusia, oportunitățile de influențare a politicii lui Vladimir Putin sunt limitate. Totul se concentrează în jurul său și nu există instituții independente care să-l combată: parlament, justiție, autorități regionale, mass-media independente, ONG-uri etc.“, precizează raportul „Rusia 2030“.

În aceste condiții, singura modalitate de a ajusta cursul pe care Vladimir Putin a pus Rusia este acela de a-l convinge pe acesta de necesitatea unei schimbări. Este, însă, greu de imaginat că cineva l-ar putea convinge să recurgă la democratizarea sistemului politic, liberalizarea economiei, normalizarea relațiilor cu Occidentul etc.

„Liberalii“ ruși, un pariu pierdut

Există factori de decizie în Occident care privesc în direcția „liberalilor“ din Guvernul rus când vine vorba de posibile schimbări.

Nu este, însă, foarte clar cine se încadrează în această categorie. În general, termenul de liberal se aplică „civililor“, care nu au nicio legătură cu structurile militare și de securitate; sau celor implicați în reformele din anii 1990, care au reușit să-și mențină o reputație pozitivă în Occident.

Ei sunt oficialii cu o abordare mai relaxată în relațiile cu țările occidentale: Alexei Kudrin (șeful Curții de Conturi), Elvira Nabiulina (șefa Băncii Centrale) și Anatoli Ciubais (ministru al lui Elțin responsabil cu privatizarea).

În realitate, acest grup liberal, adesea considerat un potențial agent de schimbare, are foarte multe interese comune cu Sistemul.

În esență, membrii săi au primit un control exclusiv asupra politicii macro-economice a statului. Acești oameni ar avea multe de pierdut dacă i-ar face opoziție la Vladimir Putin.

În ciuda aurei de liberalism, aceștia apreciază foarte mult monopolul aproape total asupra politicilor macro-economice, pe care l-au primit de la Vladimir Putin.

De altfel, strategia lui Vladimir Putin a fost de a împărți dominația asupra zonelor economice între clanurile concurente. Guvernul le-a acordat clanurilor câte o zonă exclusivă de dominație, iar acestea rareori încalcă liniile de demarcație.

Au fost și excepții de la regulă. Igor Sechin, șeful de la Rosneft, a trecut numeroase linii roșii, în încercarea sa de a-și extinde influența asupra activelor de petrol.

A contestat strategia Guvernului în ceea ce ace privește participarea Rosneft la privatizarea activelor petroliere, a contestat Gazprom în privința accesului la exporturile de gaze naturale, a jucat un rol de culise în inculparea guvernatorilor regionali etc.

În 2016, Putin a ordonat o curățenie în rândul elitelor. Sub acuzația de corupție, au fost arestați ministrul Economiei, Alexei Uluikaiev, și guvernatorul regiunii Kirov, Nikita Belik. Acesta fusese președintele ultimului partid liberal pro-occidental din Rusia, SPS, desființat în 2008.

A fost un atac fără precedent la adresa taberei reformatorilor liberali. Măsura a avut un impact foarte puternic asupra acesteia: introducerea factorului „frică“ în comportamentul lor.

Devenind în timp beneficiari ai regimului, foștii liberali s-au angajat direct în represiunea politică pusă la cale de Putin. Un renumit reformator al anilor ’90, fost șef al SPS, Serghei Kirienko, a ajuns șef-adjunct al Administrației Prezidențiale. Este responsabil cu problemele politicii interne, inclusiv cu abuzurile de putere, controlul partidelor politice, falsificarea alegerilor, măsurile represive îndreptate împotriva opoziției etc.

Ella Pamfilova, fostă membră a guvernului reformist al lui Igor Gaidar, premier între 15 iunie – 14 decembrie 1992, a fost numită președinte al Comisiei Electorale Centrale.

Este însărcinată cu împiedicarea reprezentanțiilor opoziției de a participa în alegeri, cu mobilizarea ilegală a resurselor administrative în sprijinul candidaților sprijiniți de Kremlin și falsificarea rezultatelor alegerilor.

Un lucru este cert: de-a lungul celor două decenii de „domnie“, Vladimir Putin a distrus în mod deliberat elita independentă a Rusiei, instituțiile și „centrele de legitimitate“.

Astăzi, elita Rusiei este mult mai slabă și mai dependentă de liderul de la Kremlin, din punct de vedere financiar, decât a fost cu două decenii în urmă.

Marginalizații

În Rusia, există grupuri mari de afaceri marginalizate de Vladimir Putin pentru că nu fac parte din clanul său. Aceste grupări au supraviețuit și au făcut chiar profituri în cadrul sistemului lui Putin.

Afacerile lor au fost însă grav afectate de sancțiunile economice impuse de Occident, de dominația marilor întreprinderi de stat și tentativele acestora de preluare ostilă.

Majoritatea companiilor care nu sunt legate în mod oficial de Vladimir Putin sunt Lukoil, Grupul Alfa (Alfa Bank, X5 Retail Group), și AFK Sistema (MTS, până de curând – Bashneft, care a fost preluată de Rosneft).

În ultimele două decenii de dominație a lui Putin, proprietarii acestora lor s-au abținut să participe activ la actul politic. Au învățat lecția lui Mihail Hodorkovski, încarcerat timp de un deceniu pentru îndrăzneală de a-l contesta politic pe liderul de la Kremlin. Este greu de crezut că aceste grupări ar îndrăzni să se ridice împotriva lui Putin.

O revoltă anti-Putin s-ar putea porni, în opinia experților „Free Russia Foundation“, în anumite circumstanțe:

➤ Un declin catastrofal al economiei Rusiei. Mai precis o scădere accentuată a PIB-ului și a veniturilor populației, hiperinflație, sincope în aprovizionarea cu produse de bază, care să amintească de perioada sovietică.

Într-o astfel de situație, autoritățile rusești ar putea încreca să schimbe cursul. Un astfel de scenariu are mari șanse să devină realitate în epoca „post-petrol“, o provocare cu care Rusia s-ar putea confrunta după 2025.

➤ Un risc real de confruntare militară sau nucleară cu SUA sau NATO, prin escaladarea războiului din Ucraina. O mică parte e elitei actuale din Rusia, care este non-ideologică și axată pe îmbogățirea personală, ar beneficia de pe urma unui război cu Occidentul.

Dacă politicile lui Putin ar conduce Rusia la o confruntare militară, nevoia eliminării lui de la conducerea țării ar crește semnificativ. De fapt, riscul confruntării nucleare este un factor ce ar putea provoca o lovitură de stat mai mult decât declinul economic.

➤ Represiuni împotriva elitei. Elitele rusești au fost foarte deranjate de recentele epurări de la nivel înalt, care au inclus arestări de guvernatori, directori de corporații, miniștri federali etc.

Pentru moment, epurările au fost limitate, dar dacă ele se vor extinde și vor atinge nivelurile de vârf ale elitei, o astfel de situație ar putea fi o motivație sufiient de puternică pentru îndepărtarea liderului de la Kremlin“.

„O schimbare dramatică de direcție în politica externă a Rusiei, impusă de Vladimir Putin, și eventuala apropiere de Occident nu ar duce la o lovitură de stat, așa cum s-a întâmplat în 1991, când aripa conservatoare din Partidul Comunist s-au răzvrătit împotriva reformelor liberale și pro-occidentale. Astăzi, elita rusească ar saluta o astfel de mișcare“, punctează raportul „Rusia 2030“.

Foarte interesant este faptul că nu Administrația Prezidențială a Rusiei, cunoscută sub numele generic de „Kremlin“ este cel mai influent organism colectiv de guvernare din Rusia, ci Consiliul de Securitate Națională (CSN), care dispune și de logistica necesară plănuirii și punerii în aplicare a unei lovituri de stat.

CSN ar avea, de altfel, și un rol în aprobarea loviturii de stat și în legitimarea noii conduceri ce ar putea apărea în cazul unui succes.

Armata nu are motive să se revolte împotriva lui Putin. Ea a fost infiltrată masiv de către serviciul secret, FSB.

Practic, CSN a preluat rolul „Politburo“, Biroul Politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS), care i-a îndepărtat de la putere pe Beria în 1953, pe Malenkov, Kaganovic și Molotov, în 1957, pe Hrușciov în 1964 și pe Mihail Gorbaciov, în august 1991. CSN ar putea face astăzi acest lucru și cu Vladimir Putin.

Niciun alt organism de guvernare din Rusia de astăzi nu controlează atât de multă putere de decizie, precum CSN. Kremlinul este un broker de putere din umbră, fără mecanisme colective de luare a deciziilor.

Ambele camere ale Parlamentului (Consiliul Federației și Duma de Stat) sunt golite de putere și controlate de Kremlin.

Autoritatea guvernului federal este limitată la probleme economice. Guvernatorii regionali sunt slabi din cauza sistemului de numiri controlat de Kremlin.

O scurtă privire asupra compoziției actuale a CSN relevă că Vladimir Putin l-a populat cu loialiști, care ar putea servi drept prima linie de apărare în cazul unei tentative de răsturnare de la putere.

45% dintre membrii actuali ai NSC provin de la St.Petersburg, orașul natal al lui Putin, și Karelia, 62% au avut o carieră în Armată sau Securitate, 72% nu au ajuns în posturi în urma unor alegeri și îi datorează lui Putin carierele.

„Liberalii“ abia sunt reprezentați în CSN de un membru din 29, în persoana ministrului Finanțelor, Anton Siluanov. Ministrul Apărării, Serghei Șoigu, are câțiva aliați în CSN.

Totuși, probabilitatea unei lovituri de stat care să vizeze eliminarea lui Vladimir Putin este foarte scăzută pe termen scurt.


Redactia