Bizar, controversat, populist, libertarian extremist, exotic, vocal, Javier Milei a câștigat alegerile prezidențiale din Argentina. O surpriză pentru o mare parte a presei occidentale, dar nu și pentru cetățenii de rând ai Argentinei care așteptau o schimbare imediată a situației în care se află țara.
Cu o rată a inflației de 142% și o datorie externă în continuă creștere, sub guvernul condus de Juan Luis Manzur, șeful cabinetului de miniștri, și președintele Alberto Fernandez, economia țării s-a prăbușit și oamenii de rând au fost primii care au avut de suferit. O țară care a fost cunoscută în ultimii ani prin crizele economice specifice prin care a trecut cuplate cu împrumuturi la Fondul Monetar Internațional și o situație ciudată și impredictibilă a taxelor.
Încă din 2017 când rata inflației la nivel global scădea spre minime istorice, în Argentina inflația era de peste 25%, iar în 2018 rata dobânzii setată de banca centrală ajunsese la 60%. Astăzi inflația este o problemă și mai mare, rata dobânzii de politică monetară ajungând la 133%, ceea ce înseamnă că orice investiție care dublează banii nu este profitabilă. Peso-ul argentinian este devalorizat și puterea de cumpărare a cetățenilor este la minime istorice. Un moment foarte greu pentru un nou președinte, mai ales unul care dorește atât de multe schimbări, cum își propune Javier Milei.
Profesor de macroeconomie de peste douăzeci de ani Milei este convins că inițiativa privată este cea care va scoate țara din criză. Printre măsurile sale regăsim desființarea mai multor ministere, măsură pe care a anunțat-o într-un mod comic, dar și trecerea la dolarul american și desființarea Băncii Centrale a Argentinei.
Piețele și investitorii au reacționat pozitiv în majoritatea țărilor dezvoltate la anunțul victoriei lui Milei, sentimentul pozitiv însă va putea fi menținut doar prin acțiuni rapide și decisive, iar aici s-ar putea să intervină o problemă. Libertad Avanza, partidul al cărui lider este Javier Milei, are doar 38 din cele 257 de locuri din Camera Deputaților și doar 8 din cele 72 din Senat, ceea ce înseamnă că Milei va trebui să colaboreze cu partidul fostului președinte Mauricio Macri de centru dreapta, care este mult mai apropiat de ideile noului președinte decât coaliția peronistă formată de președintele în funcție Alberto Fernandez care înclină spre o stângă populistă și care conține și facțiuni socialiste.
Pe termen scurt, Javier Milei trebuie să achite obligațiile către Fondul Monetar Internațional ceea ce înseamnă automat o devalorizare și mai mare a peso și posibil o creștere a inflației în următoarele trei luni. Reducerile planificate din bugetul de stat vor fi însă binevenite pentru economie pentru că vor putea să contrabalanseze costurile mari cu plata împrumuturilor către FMI și celelalte instituții. Dar orice modificare imediată a structurii ministerelor vine și cu consecințele politice aferente, slujbele din guvern fiind printre puținele sigure în Argentina.
Propunerile de privatizare imediată a companiilor de stat, precum YPF care este listată la bursele din New York și Buenos Aires, dar unde statul este în continuare acționar majoritar, sunt dorite de investitori, dar pot cauza efecte sociale majore inclusiv greve și proteste. Dezvoltarea întreprinderilor private și încurajarea liberei inițiative fiind soluția pe care o propune Milei și de care va avea nevoie o dată cu reducerea departamentelor de stat. Creșterea atractivității țării pentru investițiile străine fiind foarte importantă pentru a întoarce economia Argentinei pe drumul cel bun.
O altă măsură care ar putea ajuta puterea de cumpărare a argentinienilor ar fi trecerea la dolarul american și abandonarea peso, care ar ajuta pe termen lung exporturile și ar tempera inflația. Dar această schimbare majoră nu se va face ușor, puterea Băncii Centrale a Argentinei venind din controlul asupra monedei locale, iar schimbarea peso cu dolarul american ar urma să diminueze rolul Băncii Centrale. Închiderea totală, o măsură anunțată în campanie dar retrasă apoi, ar fi fără precendent pentru o țară așa de mare, cea mai mare țară fără bancă centrală fiind Panama care folosește dolarul american, celelalte sunt microstate precum Andorra, Insulele Marshall sau Kiribati.
Președinția lui Javier Milei va depinde de succesul pe termen scurt al măsurilor sale și de modul în care acesta își negociază în Parlamentul de la Buenos Aires implementarea ideilor sale. America de Sud a progresat mult în acordurile internaționale, în special în acordul dintre Uniunea Europeană și Mercosur blocul de țări sudamericane, dar lideri de stânga precum Lula în Brazilia și Gustavo Petro în Columbia nu îi vor fi aliați apropiați. Statele Unite ale Americii se pot dovedi însă un aliat economic serios în cazul în care administrația Biden își dorește asta luând în considerare declarațiile lui Javier Milei care își dorește să colaboreze mai mult cu Washingtonul și mai puțin cu Beijingul.
FOTO: AICI
