De când am fost copil am învățat că, dacă ai grijă de lucruri, acestea durează. Așa e și cu oamenii. Și atunci, și acum. Se mai spune că în viață ai nevoie doar de acei oameni care la rândul lor au nevoie de tine. N-aș fi crezut asta până nu mi-am descoperit menirea și am conștientizat-o ca pe un dar.
Viața printre oameni și implicarea în dezvoltarea lor este dificilă, dar mulțumirea care te inundă, pe măsură ce înaintezi, este unică.
Sunt profesor. Toată viață am șlefuit caractere, am mângâiat frunți, am strâns în brațe copii care plângeau de fericire sau deznădejde, am învățat când să vorbesc și când să tac, ce să le spun și ce să aleg să nu rostesc. În România profesorul nu e neapărat prețuit, nici în plan sufletesc, nici social, și cu atât mai puțîn în cel material. Meserie vocațională, muncă la catedră nu se sfârșește niciodată, pentru că în permanentă trebuie să înteţesti flacăra care arde în mintea şi sufletul unui copil.
Nu-mi aduc aminte când am decis că pot face mai mult decât a le preda copiilor lecțîi de engleză sau pian. Realizând ruptura existentă în sistemul de educație, lipsa de orizont, implicare și punere în practică a unor noțiuni de baza necesare în viața de adult, am dezvoltat un sistem inedit de manifestări, pe care eu îl consider inovație în educație.
Așa au apărut conferințele de tot felul, implicarea tinerilor în activități total noi și responsabilizarea lor. Sunt mândră că am putut să aduc ceva nou și extrem de ofertant pentru copii. Ne mândrim cu peste 27 de asemenea evenimente, care i-au provocat și care le-au șlefuit aptitudini, despre care nu aveau cunoștință. Entuziasmul și creativitatea lor, responsabilizarea și asumarea îmi dau speranță pentru ceea ce va urma în viața fiecărui astfel de tânăr.
CITEȘTE ȘI: „Grija unora de a fi cool cu orice preț nu-i face buni părinți”
Parcursul lor academic nu a fost nici încetinit, nici stopat. Adolescenții de ieri sunt astăzi studenții unor universități de frunte, unde experiențele trăite alături de mine sunt temelii pentru ceea ce doresc să înfăptuiască în viitor.
Oamenii sunt preocupați fiecare de traiul și fericirea lor. Eu am ales să construiesc fericirea tinerilor pe care îi veți cunoaște, prin intermediul interviurilor pe care le voi publica pe „Punctul de fierbere”. Poate nu își mai amintesc ce le-am spus și ce am făcut împreună, dar sigur nu vor uita că i-am făcut să se simtă puternici, frumoși, buni și capabili de orice își pun în minte.
