Serialul „Succession” a apărut în 2018 ca o creație a HBO, iar ultimul sezon a fost lansat în primăvara lui 2023. Produs de o echipă condusă de Will Ferrell și Adam McKay este un serial de top la nivelul „Game of Thrones”, „Peaky Blinders” sau „Stranger Things”.
A câștigat de trei ori Premiul Emmy pentru cel mai bun serial dramă și ce îl face mai special este că nu e vorba despre nimic fantastic, nu sunt dragoni sau alți monștri, nici războaie sau crime, cele mai multe scene sunt cu oameni care vorbesc în birouri și camere de hotel.
Povestea este una care împletește dramele de familie cu soarta unei mari companii din Statele Unite din domeniul media. Logan Roy este figura centrală, el a construit compania și a adus-o la un nivel uriaș în ultima jumătate de secol, iar trei din cei patru copii ai săi își doresc cu ardoare să primească binecuvântarea lui pentru a conduce compania pe viitor. Dar bătrânul capitalist nu prea își dorește să plece de la conducere, iar de aici lucrurile încep să devină dramatice.
Sunt câteva lucruri care ilustrează bine lumea corporate din Statele Unite, dar nu numai, în general lumea occidentală are multe lucruri în comun atunci când e vorba despre managementul marilor corporații. Contează foarte mult „optica” fiecărei decizii, iar profesionalismul la nivel înalt nu ține cont de emoțiile și fricile oamenilor. E clar că „Succession” se inspiră din Shakespeare, povestea se aseamănă cu „Regele Lear”, dar mai mult decât atât regizorul și scenariștii ne transmit învățăminte pe care marele autor britanic le-a lăsat de peste cinci secole. Lupta pentru putere nu se bazează pe abilități administrative, ci mai degrabă pe lucruri ce țin de personalitate, pe slăbiciuni, invidie, ură și abilități machiavelice de a-i putea manevra pe unii și convinge pe ceilalți.
Adam McKay a fost regizorul unor filme de succes ca „The Big Short” și „Vice”, de o calitate artistică foarte bună, dar care reliefează câteva teme comune legate de partea întunecată a capitalismului și modul prin care împreună cu puterea politică unele personaje din lumea corporate iau decizii care afectează întreaga lume într-un mod negativ. „Succession” este un serial care atacă mult mai în profunzime aceste teme, scenariul a fost dezvoltat dintr-un documentar despre familia lui Rupert Murdoch, celebrul „creator” al Fox News, televiziunea blamată pentru multe rele în societatea americană, mai ales pentru impunerea unor teme false față de publicul lor îmbătrânit în mare parte din familii cu venituri mici și fără educație. Echivalentul Fox News din serialul „Succession” este ATN, dar de cele mai multe ori lucrurile sunt exagerate și prezintă realitatea în mod fals, exact ceea ce în mod ironic criticii Fox News spun despre televiziunea lui Rupert Murdoch.
Dar Logan Roy nu este Rupert Murdoch, cu toate că este de multe ori rău și fără scrupule față de copiii lui nu are totuși aceleași pârghii și aceeași inteligență pe care ar trebui să o aibă cineva la nivelul lui Murdoch. Lucrurile sunt puțin mai complicate de atât, serialul prezintă cu multă acuratețe modul în care se iau deciziile în lumea corporate, dar uneori pentru a crește impresia artistică reduce voit din anvergura personajelor. Pe de o parte, într-o companie atât de mare dependența de alți acționari și membri ai board-ului este enorm mai mare decât prezintă serialul, iar cineva cu pornirile lui Logan Roy ar fi fost mult mai constrâns de ceilalți membri ai board-ului decât ni se arată. Foarte rar se întâmplă când un singur acționar, fie el și fondatorul companiei să aibă atât de multă influență asupra tuturor membrilor board-ului și de obicei asta se întâmplă în companiile mari din locuri puțin mai exotice cum ar fi America Centrală și de Sud, Orientul Mijlociu sau unele țări din Europa de Est.
Un alt personaj important din „Succession” este Kendal Roy, al doilea fiu al lui Logan Roy și cel care aștepta să primească cheile imperiului încă din primul episod al serialului. Kendal în scenele de business arată probabil cel mai aproape de un om de corporate real, are inteligența și gândirea strategică necesare unui lider de corporație și are de cele mai multe ori curajul să își ducă la bună împlinire planurile, cu o excepție atunci când adversar îi este tatăl său. Dar Kendal nu are doar o dimensiune profesională, este probabil cel mai complex personaj din serial și viața lui personală este descrisă în amănunt. Aici lucrurile iau o turnură interesantă și putem spune nerealistă, pentru că un personaj cu atât de multe probleme personale și emoționale nu ar fi ajuns niciodată la nivelul conducerii unei companii, iar în cazul în care tatăl său l-ar fi impus acolo asta ar fi fost o mare slăbiciune pentru Logan, deoarece partenerii săi de business nu ar mai fi avut încrederea în capacitatea sa de judecată. Sigur că există oameni din managementul unor companii care au avut probleme cu substanțele interzise, dar de obicei atunci când lucrurile astea sunt publice și cunoscute de toată lumea cariera lor e compromisă și nu prea își mai găsesc parteneri, ceea ce face ca relația lui cu Frank, un carierist foarte abil și foarte vechi în companie, de exemplu, să fie total nerealistă. Obiectivul aici este desigur de a arăta că la vârful capitalismului există oameni instabili care totuși sunt acceptați de cei din jur.
Oamenii cu cariera lui Logan Roy nu își țin de obicei „toate ouăle în același coș” de cele mai multe ori sunt membri în board-urile mai multor companii, au multe investiții și urmăresc mai multe piețe în același timp. În „Succession”, Roy își petrece mult prea mult timp cu board-ul și cu deciziile interne din cadrul Waystar Royco, fără să vorbească despre alte companii și alte investiții. Lupta sa este una de familie într-o companie fondată de el și care a crescut odată cu el, nu este retras dar vrea să-i aibă pe copii implicați în business. Este un personaj care își duce viața într-o lume din care nu aparține, Logan Roy ar fi fost un personaj realist la o companie mare din Sankt Petersburg, Teheran sau Buenos Aires, dar în lumea de la Frankfurt la Osaka Waystar Royco nu ar fi fost mai mare decât o televiziune locală.
Ultimul element pe care serialul îl omite voit sau nu este cel legat de lipsa aproape completă a bancherilor și a avocaților. În lumea reală managerii de la un anumit nivel sunt dependenți de competențele și pregătirea specialiștilor din bănci și casele de avocatură, mai ales în contextul în care este vorba de atât de multe posibile fuziuni, achiziții și vânzări. Sigur că unii dintre oamenii din conducerea firmei: Gerri, Frank, Karl sau Kendal ar acoperi o mare parte din activități prin expertiza lor, dar executivii reali petrec uneori mai mult timp cu bancheri și avocați decât cu proprii angajați.
„Succession” arată foarte bine artistic și legăturile cu piesele lui Shakespeare fac din el un serial de neratat, dar partea întunecată a capitalismului reliefată este mult exagerată, iar de dragul ironiei putem spera că „Succession” îi va face pe mulți dornici să creeze companii de mare valoare așa cum, acum aproape patru decenii, filmul „Wall Street” îi convingea pe tineri să se apuce de brokeraj și investiții.
