Luca Șipoteanu este student la New York University in Abu Dhabi. Sora sa urmează să studieze din toamna aceasta tot la NYU, însa în campusul din Shanghai. S-a născut în Câmpulung Muscel, dintr-o familie de muzicieni, unde tatăl și mătușa sa cântă. Drumul său, însă, a fost foarte diferit de al lor.
A început prin a călători pe perioada liceului la București, unde începuse să iau parte în diferite activități extra curriculare sub îndrumarea subsemnatei. Una dintre acestea a fost Bucharest Model NATO, in cadrul căreia a fost invitat, împreună cu colegii săi, la sediul NATO din Bruxelles.
După terminarea liceului, a studiat în diferite țări. A fost la școală pentru un an în Țările de Jos, după care a inceput studiile cu bursă integrală la NYU Abu Dhabi, în Emiratele Arabe.
A avut ocazia sa călătorească la sediile NYU Londra, iar semestrul acesta, la Paris. La toamnă va fi la New York ca parte a aceluiași program.
– Bună, prieteni. Astăzi am avut bucuria unei vizite neașteptate, care într-adevăr m-a făcut foarte fericită. Am decis să vă fac și vouă această bucurie și să vă fac cunoștință cu cineva foarte drag mie. Luca Șipoteanu. Bună, Luca!
– Da, mă cheamă Luca și sunt din Câmpulung Muscel, din județul Argeș, și am început să vin la București, la Daniela, cred că în clasa a zecea. În al doilea semestru, după ce am fost la o conferință NATO. În momentul ăla am început să fac naveta în fiecare weekend, aproape sau la două săptămâni. Plecam la 5 dimineața, aveam trenul la 5.26, îmi amintesc exact minutul la care pleca, și făceam trei ore până la București. La început nu aveam mulți prieteni în București. Daniela venea un pic mai târziu, după ce ajungea trenul meu. Așa că, în fiecare zi, mă duceam la Springtime în Piața Victoriei. Și așa a început călătoria.
– Dacă ai ști că ești nemuritor, ce-ai vrea să schimbi în viața ta?
– Aș vrea să fiu nemuritor, dar fără să îmbătrânesc.
– Să rămâi la ce vârstă?
– Încă n-am ales. Înainte voiam la 17 ani. Acum că am ajuns la 20, nu mai sunt de acord. Dorința mea este de a rămâne tânăr.
– Dacă ai putea să încetinești ritmul în care îmbătrânim, te-ar face mai cutezător, te-ar face să riști mai mult, te-ar face să spui lucruri sau să faci lucruri pe care te-ai cenzurat să le faci sau să le spui?
– Cred că faptul că nu suntem nemuritori mă face, dimpotrivă, să fac lucruri și să nu îmi impun limite. Să fac ceea ce simt.
– Ne-am cunoscut la NATO, una din conferințele foarte dragi nouă, care a trecut bariera timpului. Care din edițiile – pentru că știu că ești ambasador NATO – îți este cea mai dragă?
– Am fost la trei sau patru ediții în format fizic, am avut și ediții online. Prima a fost foarte specială, pentru că a fost prima. Era și mai interesant faptul că nu cunoșteam pe nimeni. Nu venisem încă la tine, dar știam că cei care organizează conferința sunt copiii tăi. Știam că vreau să vin la tine. Nu cunoșteam pe nimeni. Toată lumea avea prieteni. Majoritatea copiilor erau din București. Mi se pare chiar amuzant că una dintre fetele care m-a sunat să confirme că voi veni la conferință a devenit ulterior una dintre cele mai bune prietene ale mele din București. Doro o cheamă. Prima ediție la care am participat ca organizator a fost, de asemenea, o conferință extraordinară. Nu vreau să aleg dintre cele două.
– Faci parte dintre acei tineri care au experimentat sisteme diferite de învățământ și sisteme economice, sociale, politice. Ți-ai făcut cumva o imagine asupra lumii și asupra felului în care se diferențiază? Ai cunoscut sistemul de învățământ olandez, ești la o universitate americană, dar într-o țară arabă extrem de modernă și extrem de bogată. Ce au toate astea în comun și care sunt diferențele?
– Cred că în fiecare din aceste țări poți să reușești, să faci ce îți dorești, să fii fericit? Depinde de tine să fii fericit. Să poți să te integrezi, să poți să-ți trăiești visul. Depinde de fiecare dintre noi de unde reușim să performăm. Pentru mine, în acest moment, e în Emiratele Arabe. Poate cu un an în urmă a fost în Olanda și poate, în viitor, o să fie o altă țară. Important e să fii într-un loc unde ești cel mai determinat și cel mai sigur pe tine.
– Cât de exotic este locul în care te afli acum? Cum te percep arabii?
– Sunt foarte exotic. La mine în facultate nu sunt atât de mulți europeni. Când ești la o facultate internațională și se întâmplă să găsești oameni asemenea ție e un sentiment foarte familiar.
– Care sunt facilitățile pe care le poți avea atunci când ești student la Abu Dhabi?
– Cred că e un lucru care diferențiază enorm Abu Dhabi de majoritatea facultăților din lume este faptul că, din fericire, călătorești foarte mult. Au diferite programe care te trimit să studiezi în mai multe țări. Semestrul trecut eu am fost o lună în Londra, la New London. Am făcut un curs. Semestrul următor voi merge la Paris să urmez alte cursuri în management și computer Science, iar apoi voi pleca la New York, pentru ca, în final, să mă întorc în Abu Dhabi pentru ultimul an și să îmi iau diploma. Toate aceste lucruri se întâmplă într-o singură instituție, New York University, care face posibilă călătoria studenților în atâtea țări. Totul e atât de bine pus la punct. Ți se explică de la început ce trebuie să faci ca să pleci. Pentru mine lucrul ăsta e foarte valoros, pentru că îmi place foarte tare să călătoresc.
– Cred că îți dă ocazia să te cunoști pe tine foarte bine, pentru că te pune în tot felul de situații unice.
– Nu sunt de acord. Eu, de exemplu, nu simt că mă cunosc foarte bine.
– Nu înseamnă că ai terminat procesul. Ești doar la început.
– Da. Cu cât călătoresc mai mult și văd ce există, de fapt, simt că sunt și mai nesigur și că vreau să văd și mai mult.
– E natura umană. Noi tot timpul simțim nevoia să ne descoperim și să aflăm cât mai multe despre noi și despre ceea ce ne înconjoară, pentru că asta ne dă certitudine, ne dă stabilitate și cumva ne învață să fim stăpâni pe noi și pe ceilalți. Ai o familie minunată, ai niște părinți care te iubesc foarte mult și aș vrea să ne spui ce îți place cel mai mult la familia ta.
– Îmi place faptul că nu contează cât de departe sunt. Mereu mă simt ca și cum aș fi acasă. Vorbim la telefon în fiecare zi, nu mă simt niciodată departe, ceea ce cred că e un lucru care te ajută foarte mult, mai ales când pleci din țară. Dacă mă voi întoarce vreodată, ceea ce e foarte posibil, sunt sigur că voi fi bine primit și că mă iubesc necondiționat.
– Apropo de iubire și despre felul în care o percepi, aș vrea să te întreb acum, înainte de final: ai putea să te îndrăgostești de o fată din lumea araba? Ai făcut-o deja?
– Da și nu. Cred că ne schimbăm în continuu. Îmi place să las lucrurile să mă surprindă. De exemplu, se mai întâmplă câteodată să mă întrebe lumea dacă mă voi întoarce vreodată în țară. Și am mulți prieteni răspund instant, nu.
– Nu știi niciodată…
– Eu simt că, chiar dacă poate nu e în planul meu să mă întorc acum, la un moment dat ceva o să se întâmple și poate îmi voi dori să vin acasă.
– Corect. Așa și cu dragostea. Dacă o fi să se întâmple, o să te găsească oriunde ești. Și la Paris, și la Londra, și în America, și în Abu Dhabi. Luca, am ajuns la finalul interviului și a fost o mare bucurie să te avem alături de noi. Îți mulțumesc mult! Îți doresc să călătorești în continuare, să-ți găsești visul, să îți împlinești toate dorințele!
– Multumesc mult si eu!
Podcastul „Daniela Bordei: Despre viață cu sinceritate!” care l-a avut invitat pe Luca Șipoteanu îl puteți asculta AICI.
