O reinterpretare a învățăturilor unui diavol bătrân către ucenicul său mai tânăr – sau cum ar fi arătat cartea lui C.S. Lewis plasată în context politic românesc


Înainte de a citi…

În orice stat ne-am afla, în perioada premergătoare alegerilor, spiritele se încing și pare că întreg universul nostru devine fie un roman de-ale lui Kafka, fie o piesă de-ale lui Ionesco, fie, dacă preferați o abordare mai jucăușă, una de-ale lui Caragiale. De fapt, de la Nenea Iancu și până acum, puține s-au schimbat în politica carpato-danubiano-pontică. Poate gradul de educație, cultură și competență a politicienilor, care, la fel ca într-un vechi banc sovietic, atât a evoluat până ce aproape că a dispărut,  însă atât de mult, încât celebra Groapă a Marianelor este un Everest față de nivelul unora din politicienii ce aspiră (și uneori chiar obțin) o funcție în fruntea „țărișoarei”. Așa că mi-a venit în minte o carte pe care am citit-o acum mult timp: „Scrisorile unui diavol bătrân către unul mai tânăr ” , scrisă de britanicul C.S. Lewis, profesor de literatură și teologie la Oxford, și prieten apropiat al lui Tolkien.

„Scrisorile unui diavol bătrân către unul mai tânăr”, deși autorul său este cunoscut pentru a fi unul din marii apologeți creștini, nu are nimic dogmatic. Este un eseu magnific, plin de umor și ironie, nu atât despre elemente religioase, cât despre principii morale.  Lewis își imaginează un dialog între diavol – Sfredelin, în traducere română – și nepotul său Amărel, în care „Maestrul” Sfredelin  îl învață pe discipolul său cum să câștige oamenii, ironic numiți „pacienți” de partea întunecată. Vă recomand să citiți cartea, fie în versiunea originală în engleză („The Screwtape Letters”), fie în traducerea sa în limba română, publicată la Editura Humanitas.

În paragrafele următoare, veți putea citi un dialog imaginar despre cum ar fi fost o conversație între cei doi, cărora mi-am permis să le schimb numele față de cele din traducerea cărții lui C.S.Lewis– și anume, Jaraoschi și nepotul său, Demagogel, dacă ar fi vorbit despre cum să „câștige” un candidat pentru funcția de Președinte, făcându-l să uite de orice principii etice și morale și să se comporte într-un mod pe care îl vom numi diplomatic „profan”. „Pacientul” va fi candidatul, iar „pacienții” simbolizează  aparatul de partid al candidatului, care ar face tot ce le stă în putință pentru a se asigura că acesta câștigă alegerile, nu atât pentru că sunt convinși de faptul că ar fi o opțiune bune, ci pentru că le servește interesele.

Jaraoschi: Deci, Demagogel, acum ai intrat și tu în rândul specialiștilor, nu mai ești la organizația de tineret, nu mai merge așa, trebuie să înveți cum merg lucrurile pe aici la Serviciul Politic al Iadului, că altfel, nici nu știi cum faci, și dai, ferească întunericul, de idealuri înalte și sentimentalisme patriotice, interes național, dezvoltare durabilă și sustenabilă… ptiu că nici nu vreau să mă gândesc. Și știi ce? Astea sunt calea sigură spre pieirea oricărei cariere, aici în Politica tenebrelor…

Buuun, deci, în întunecoasa mea mărinimie, o să mă căznesc, pe cât oi putea, să îți transmit măcar câteva învățături de căpătâi, necesare pentru orice drac care se respectă, mai ales când are o misiune așa importantă ca a ta. Căci să știi tu, Demagogel, că mulți semeni de-ai tăi și-ar pune coada gaj numai să primească o misiune pe pământ, în loc să curețe la cazane cu smoală și să mai dea câte un ghiont unui muritor rebel care visează că ar putea scoate capul din cazan.

În primul rând, trebuie să înveți să te comporți cu aceste făpturi bizare, fie ei învățăcei neexperimentați și idealiști, care vor să schimbe lumea și cred că educația, cultura, știința pot să ajute la ceva,  fie machiavelici versați și ahtiați după bani și putere, înșurubați de la Facerea Lumii în funcții și sinecuri și care nu ar avea nicio jenă să ia mită de la Iisus să îi aranjeze o masă mai bine situată și o vită argentiniană fragedă la Cina cea de taină,  fie trepăduși inerți care au înțeles că meduzele trăiesc foarte bine 600 de ani fără să aibă creier, așa că le urmează cu scrupulozitate exemplul, în fine, toată această faună curioasă, pe care oamenii îi numesc politicieni. Cică ar veni de la vechii greci, unde „polis” însemna cetate, iar politicianul ar fi un om al cetății. Ce să zic… niște retrograzi grecii aceia. Bine că ne-am mai  venit în fire cu timpul, că altfel rămâneam fără activități în fișa postului.  Curioasă specie de pacienți politicienii ăștia – găsești de toate: de la idealiști la pasivi, de la paseiști la avangardiști, de la conspiraționiștii care se tem de radiațiile 5G la dacofilii care îți jură cu trei tratate de istorie ale unor autori îndoielnici că dacii au fost primii pe pământ și pentru că nu le-au făcut față, dinozaurii au dispărut, între cei culți și cei pentru care eticheta de pe sticla de bere reprezintă lectură aprofundată, de la specialiștii competenți în domeniul lor de activitate care vor să demonstreze că competența și performanța ar trebui să fie criteriile pentru a avansa pe scara politică la cei pe care îi recomandă, nici măcar vocea și talentul, ci afacerile obscure și relațiile cel puțin îndoielnice, fiecare cu provocările lui, îți vor pune la îndoială autoritatea în fiecare moment. Să nu te lași amăgit de zâmbetele prietenoase ale unora dintre ei (mai ales ale celor care sunt sinceri) și să le arăți milă, înțelegere sau mai rău, prietenie. Unii ar putea să îți pară greu de corupt. Sunt cei mai periculoși: cei care se luptă cu sistemul, care au fost înfrânți, umiliți, dezamăgiți, dar care nu renunță, care vor să dovedească generațiilor care vin și față de care se simt responsabili, că se poae și altfel, fără șmecherie, fără corupție, fără interese meschine, fără sinecuri. Care vor să promoveze valoarea și competența și se încăpățânează să nu renunțe. Ei sunt piatra ta de încercare. Dar nu uita, mereu există ceilalți, pe care trebuie să te bazezi. Până la urmă, când ești descurajat, gândește-te că toți sunt oameni, cu toate slăbiciunile pe care le are omul (pe care le-ai studiat deja în anii tăi de studii infernale). Și știi care este punctul lor cel mai sensibil, deși, desigur, îl vor nega? Ego-ul. Trebuie să le scoți în evidență ego-ul, în contradicție cu toate acele principii și valori etice de care ne temem atât de mult. Când ego-ul îi domină, i-ai câștigat.

Demagoel: Și cum fac asta?

Jaraoschi: În primul rând, caută un Pacient cu un ego mai mare decât Siberia (cum îl recunoști? Trebuie să fie cineva ca cei pe care îi avem aici, în unele cazane, care chiar și în situația în care se află, încearcă să demonstreze că sunt mai buni decât ceilalți). Neapărat unul din cei fără prea multe competențe, dar care are o părere despre orice. Unul care se privește în oglindă și salută cu respect. Spunea un filosof tare nesuferit nouă că numai proștii au certitudini. Eu îl corectez: Pacientul ideal pentru noi trebuie să fie plin de certitudini. În mintea lui, certitudinile trebuie să se înghesuie mai ceva ca pasagerii din tramvaiul 41 la 8 dimineața. Apoi, începe sugestia în cel mai dulce mod posibil, precum că ar fi cel mai bun Președinte pe care ar putea să îl aibă țara și că trebuie să lase anonimatul în urmă. Spune-i lucruri ca: „A venit timpul să-ți câștigi respectul colegilor din partid, să ocupi o poziție de autoritate. Îți place să rămâi așa, un oarecare pe care nimeni nu-l bagă în seamă? Eu îți spun că nu. Ai potențial pentru lucruri mărețe, ai toate calitățile pentru a fi Președinte. Și apoi… odată ce te vezi acolo, vei fi răsplătit… trebuie să îți vezi la urma urmelor, și interesul tău, că nu îți face nimeni statuie… ”și alte asemenea, după fantezia ta creativă.

Apoi, fă-l să creadă că el este singurul capabil să aducă schimbarea cu orice preț. Schimbarea, dragul meu Demagogel, este ceva ce muritorii adoră. Așa că Pacientul trebuie să se simtă un profet al schimbării, să creadă că tot ce a fost înainte a fost un dezastru și că doar el poate repune țara pe drumul cel drept. Sau dacă are suficient creier încât să nu creadă asta, trebuie să îi trezești instinctele machiavelice și dorința de putere pentru ca el să își dorească să îi facă pe ceilalți să creadă tot discursul ăsta inept.  Desigur, odată ajuns acolo, nu doar că nu va schimba nimic, ci dimpotrivă, va face tot ce îi stă în putință să mențină vii mecanismele putrede ce îi mențin puterea și autoritatea neștirbite.

Apoi, esențial este să găsești alți Pacienți care să-l susțină. Aceștia sunt cei mai importanți, așa că ia-ți tot timpul de care ai nevoie, pentru că sunt esențiali, îți repet. Nu mă refer la partid ca o masă amorfă, sau la votanții pe care îi păcălește, ci la acei pacienți care știu totul despre toți, care au mereu ceva împotriva tuturor, care cred că fără sprijinul lor, nimeni nu poate deveni Președinte. Sunt aceia care nu-și sună mama să afle ce mai face, ci să o întrebe pe cine va vota (ea și tot comitetul parohial de la biserica din cartier), aceia capabili să transforme Pacientul într-un perfect instrument al haosului și intrigii. Ei folosesc orice moment pentru a semăna îndoieli și conflicte, pentru că știu mai bine decât oricine că dezbinarea, dezinformarea și discursurile populiste fac minuni. Găsește acești Pacienți, adevărați maeștri ai incompetenței și formelor fără fond și vei putea să pleci în vacanță, pentru că ei își vor face treaba mai bine decât tine.

Demagogel: Dar Întunecimea ta, dacă există și candidați cu intenții bune, nu ar fi mai bine să nu implicăm acești Pacienți și să permitem Pacientului-candidat să facă lucrurile cum dorește?

Jaraoschi: Pe smoala din cazan! Tu chiar nu înțelegi nimic, nu-i așa?! Ei sunt INDISPENSABILI! Pentru că au un ego mai mare decât perimetrul tuturor cazanelor din infern, iar uneori, chiar trebuie să îl câștigi de partea ta pe Pacientul – candidat; cu ei, din cauza incompetenței și caracterului lor duplicitar, totul este mult mai ușor. Dar atenție, riscul există. Nu te culca pe o ureche, căci cine știe ce ar putea apărea la un moment dat în viața lor și ar putea să viseze și ei la o țară mai bună și la o politică cinstită.  Nu le permite să se vadă ca simpli intrigatori, pentru că ai risca să distrugi totul. Trebuie să fie convinși că orice intrigă, orice vorbă despre opiniile politice, cariera, viața privată, copiii, nepoții, soacrele, vecinii sau strămoșii altor candidați pe care nu-i susțin este permisă, pentru că este doar pentru binele țării și al Pacientului. Le place să se vadă pe ei înșiși ca salvatori ai viitorului țăro, ca „făuritori de regi”. Doar așa vor folosi orice instrument întunecat pentru a defăima pe ceilalți și a susține Pacientul-candidat, sperând că în câteva luni vor fi aplaudați când taie panglica vreunui centimetru de autostradă.

Demagogel: Cred că înțeleg… Pacienții au o expresie: spun că aleg răul mai mic.

Jaraoschi: Văd că începi să înveți. Noroc că nu-mi pierd timpul meu ilustru și întunecat.
Demagogel: Dar dacă, în ciuda tuturor eforturilor mele, totul se termină într-un eșec și alt Pacient triumfă, pe care nu am reușit să-l câștigăm pentru tabăra noastră?

Jaraoschi: Eșec? Cum îți permiți să vorbești despre eșec? O să vezi tu, rebel mic. Te voi antrena să mă slujești mai bine decât un sclav roman își slujește stăpânul patrician. Dar trebuie să mă calmez, de aceea tatăl tău te-a încredințat mie, poate că pot scoate ceva din tine. Dar da… desigur, trebuie să iei întotdeauna în considerare consecințele unui posibil eșec: ce ar putea fi mai rău decât un Președinte care chiar vrea să facă ceva constructiv, care se înconjoară de oameni competenți, care cere și oferă performanță, care mai curăță din putregai, care nu încearcă să arunce cu noroi în ceilalți? Ah, întunericul să mă apere. Mă face să am fiori, tânărul meu. Nu ne putem permite o tragedie ca aceasta.
Deci, nu uita: competența, cultura, educația, spiritul critic, programele de guvernare realiste, lipsa unor sponsori cărora să le fie mai târziu îndatorat, transparența finanțării campaniei, toate astea sunt mai periculoase decât tămâia. Nu te lăsa ispitit… Onestitatea e extrem de periculoasă. Asigură-te că le menții în viață Pacienților pofta pentru intrigi și putere, nu uita. Pentru că nimic nu aprinde focul în iad mai bine decât o intrigă delicioasă… și niscaiva dezinformare.

Acum, cu privire la ipocrizie și atitudinea mieroasa, ei, aici .. e un subiect discutabil. Atâta timp cât nu e sinceră și urmărește satisfacerea unui interes, e bună. Vezi doar să nu dai în solicitudine amabilitate fără contraprestație, că nu suntem organizație caritabilă aici.

Pe tot jarul din iad! Ai nevoie de multă dibăcie la Serviciul politic, dracul moșului… Dar om trăi și om vedea, căci jocurile abia acum încep și poți să îți dovedești pe deplin priceperea.

***

Orice asemănare cu personaje, întâmplări și replici reale este pur intenționată, diabolic de răutăcioasă și deloc întâmplătoare.