Deși detaliile sunt încă greu de prevăzut, pare foarte probabil ca Israelul să organizeze o invazie terestră a Fâșiei Gaza în viitorul apropiat. Dacă și când se va întâmpla acest lucru, campania va prezenta mai multe elemente comune oricărei bătălii urbane de mare intensitate și la scară largă. În orașele irakiene Fallujah, Mosul și Ramadi, în orașul filipinez Marawi, în orașele ucrainene Bakhmut și Mariupol și în multe alte locuri, forțele militare din acest secol s-au luptat cu complicațiile persistente ale luptelor în spații urbane, scrie „Foreign Affairs”.
Un potențial asalt terestru în Gaza nu ar fi diferit. Acesta ar implica condiții tactice îngrozitor de dificile, inclusiv lupte încăpere cu încăpere și războaie în tuneluri care ar duce la pierderi masive de vieți omenești. Ar necesita lupte la sol, în aer și pe mare – lupte care trebuie să se desfășoare într-un mod atent sincronizat. Lupta va fi lentă, iar devastarea rezultată va testa aproape sigur sprijinul internațional pentru invazia Israelului. Planificatorii de război israelieni iau aproape sigur în considerare aceste aspecte operaționale și strategice în timp ce decid dacă vor invada și – dacă vor merge mai departe – cum să procedeze cel mai bine.
Terestru, maritim și aerian
Majoritatea conflictelor de la începutul secolului au avut loc în medii urbanizate, interconectate și dens populate. Acest lucru se datorează faptului că războaiele au loc acolo unde trăiesc oamenii, iar lumea s-a urbanizat încă de la Revoluția Industrială. Din 2008, mai mult de jumătate din populația globală trăiește în orașe, iar experții prevăd că populația mondială va fi urbanizată în proporție de 67% până la mijlocul acestui secol. În plus, așezările umane se grupează pe coaste, astfel încât conflictele urbane necesită ca forțele să opereze atât pe uscat și pe mare, cât și în aer. Pe măsură ce forțele militare utilizează arme cu rază de acțiune mai lungă, zonele interioare pot fi vizate din ce în ce mai mult cu arme de pe mare, iar armele de pe uscat pot viza navele de pe mare. În acest sens, întreaga Mediterană de Est formează un singur teatru regional, care influențează și este influențat de evenimentele de pe teren din Gaza.
În 2015, recunoscând importanța crescândă a conflictelor urbane, NATO a început un proiect de studiere a provocărilor durabile ale urbanizării. Proiectul a implicat mai multe runde de wargaming și de experimentare și s-a bazat pe activitatea a 18 centre de excelență ale NATO, împreună cu organizații științifice și tehnologice din cadrul NATO și al alianței Five Eyes (care include Australia, Canada, Noua Zeelandă, Regatul Unit și Statele Unite). De asemenea, a examinat impactul tehnologiilor emergente și disruptive asupra viitoarelor operațiuni urbane. Constatările NATO reprezintă un punct de plecare util pentru înțelegerea unor conflicte precum cel care se profilează în Gaza.
Cercetătorii NATO au numit mediile urbanizate „cvadruplu urban”, deoarece orașele combină terenul construit cu o populație densă, sisteme complexe de infrastructură și un mediu informațional conectat în rețea și la nivel global. Luptele în astfel de medii se caracterizează prin fricțiune, densitate, complexitate și amenințări care pot apărea în orice moment din orice direcție. Lupta urbană este lentă, măcinată, distructivă, devastatoare pentru mediu și îngrozitor de costisitoare în ceea ce privește viața umană – în special pentru civili. Implică lupte casă cu casă, bloc cu bloc, care absorb trupe și putere de foc în cantități enorme, deoarece fiecare cameră, colț de stradă, acoperiș, canalizare și subsol trebuie să fie securizat înainte ca următoarea să poată fi cucerită. O astfel de luptă este deosebit de periculoasă pentru liderii de luptă juniori, care trebuie să se expună în mod constant pentru a putea vedea, comunica și comanda soldații lor.
Războiul urban este extrem de solicitant. Specialiștii, cum ar fi inginerii de luptă, lunetiștii, medicii, echipele de armament greu și operatorii de drone sunt valoroși și, prin urmare, sunt ținta principală. Vehiculele blindate, inclusiv buldozerele blindate, sunt esențiale și au jucat un rol-cheie în bătăliile recente, cum ar fi cele de la Ramadi și Mosul din Irak. Blindatele au fost, de asemenea, esențiale în Bakhmut și Mariupol. Cu toate acestea, vehiculele blindate sunt extrem de vulnerabile, dacă nu sunt însoțite de infanterie pentru a face față armelor antitanc, minelor și dispozitivelor explozive improvizate. Sprijinul din partea tancurilor este vital, la rândul său, pentru a proteja infanteria de la sol. Artileria, mortierele și rachetele sunt necesare pentru a lovi întăririle inamice și pentru a lovi ținte mai îndepărtate. Armatele moderne construiesc o „rețea ucigașă” de observatori, senzori și comunicații pentru a transmite țintele către aceste arme cu rază de acțiune mai lungă. Comandanții încearcă să obțină un efect de arme combinate, prin care inamicii se expun unei amenințări – o dronă sau o lovitură de artilerie de la înălțime, de exemplu – în timp ce încearcă să evite o alta, cum ar fi un tanc sau o echipă de infanterie la nivelul străzii. Dar acest lucru este mult mai ușor de spus decât de făcut.
Lupta urbană poate părea axată pe uscat, dar, de fapt, aerospațiul joacă un rol esențial. Loviturile aeriene – de la avioane pilotate, drone sau sisteme robotizate și autonome, inclusiv drone kamikaze și drone care transportă încărcături explozive – sunt esențiale pentru a permite forțelor să manevreze pe teren. Acest lucru se datorează efectului de arme combinate: un inamic care se dispersează pentru a evita loviturile aeriene devine vulnerabil la atacurile la sol, în timp ce unul care se concentrează pentru a lupta împotriva unei alte forțe la sol creează o țintă pentru loviturile aeriene. De asemenea, supravegherea și recunoașterea de la senzorii aerieni și spațiali sunt esențiale pentru a înțelege mediile urbane aglomerate și complexe. Sistemele de comunicații și de navigație bazate pe spațiu sunt fundamentale pentru stabilirea țintelor și comandă. Războiul cibernetic și cel electronic sunt, de asemenea, caracteristici ale acestui mediu.
Lupta urbană este lentă, măcinată, distructivă și îngrozitor de costisitoare în materie de vieți omenești. Sistemele de pe mare sunt, de asemenea, cruciale. Împreună, navele de război, avioanele cu baza pe portavioane, sprijinul tunurilor navale și dronele și rachetele lansate de pe mare permit unei forțe să manevreze pe mare, rămânând în afara mediului urban, în timp ce lovește adversarii pe uscat. Controlul pe mare permite, de asemenea, debarcarea trupelor amfibii sau a trupelor transportate cu elicopterul în locuri neașteptate, dislocând apărarea urbană a inamicului. O rezervă maritimă poate crea flexibilitate pentru un comandant terestru, permițând libertatea de manevră în bătălii urbane altfel statice. Refuzul accesului la mare – împiedicarea adversarilor de a folosi marea – poate necesita rachete anti-navă cu baza pe uscat, precum și nave de suprafață, ambarcațiuni de atac rapid, nave de suprafață fără echipaj sau drone subacvatice. Toate aceste elemente au fost în joc în timpul bătăliilor recente din Ucraina, unde forțele ucrainene le-au folosit în mod excelent împotriva marinei rusești din Marea Neagră.
Ambele părți implicate în conflictul din Gaza au unele sau toate aceste sisteme navale. Marina israeliană posedă nave de atac rapide, bărci cu rachete și bărci de patrulare, precum și nave de război mai mari și forțe navale speciale. Hamas are propria forță de comando maritimă, Nukhba, care a condus un raid maritim pe plaja Zikim din Israel în timpul mișcărilor de deschidere a atacului din 7 octombrie, capturând o bază militară la sud de Ashkelon. În sens mai larg, importanța sistemelor de pe mare este evidențiată de desfășurarea de către Marina americană a două grupuri de atac cu portavioane în regiune, ceea ce îi oferă capacitatea de a doborî rachetele care se apropie și care vizează Israelul (așa cum au făcut deja navele de război americane). Un grup operativ naval chinez se află, de asemenea, în regiunea extinsă, iar avioanele rusești cu rachete Kinzhal cu rază lungă de acțiune se desfășoară deasupra Mării Negre, în raza de atac a forțelor navale care operează în largul Gaza, inclusiv portavioanele americane.
Revenind pe uscat, pentru soldații și civilii aflați în mijlocul luptelor urbane, pericolul, oboseala, sentimentul de amenințare perpetuă din toate direcțiile și oroarea luptei corp la corp la distanță mică, toate acestea au un tribut fizic și psihologic imens. Bătăliile tind să fie confuze, trecătoare (măsurate în secunde) și cu rază scurtă de acțiune, cu ținte deseori la mai puțin de 50 de metri. Trupele pot fi concentrate asupra casei sau a camerei în care luptă, dar, în același timp, pot fi vizate de la distanță de către echipaje de mortiere, lunetiști și operatori de drone.
Toate acestea sunt bine cunoscute de oricine are experiență de luptă în ultimii 20 de ani. Desigur, este, de asemenea, foarte cunoscută și pentru Forțele de Apărare Israeliene (IDF), a căror experiență în luptele urbane din Jenin, în Cisiordania, în 2002, din sudul Libanului în timpul războiului cu Hezbollah în 2006 și din teritoriile palestiniene informează o mare parte din gândirea recentă privind războiul urban.
Limitarea victimelor civile
În Gaza, un obiectiv inițial cheie al IDF a fost acela de a separa luptătorii Hamas de civili. Acest lucru a fost în parte pentru a proteja populația și în parte pentru a identifica țintele legitime. Dar acesta este unul dintre cele mai dificile aspecte ale luptei urbane, având în vedere că forțele inamice sunt adesea săpate și încorporate în populațiile necombatante care, indiferent dacă susțin sau nu adversarul, devin scuturi umane. La sfârșitul săptămânii trecute, contraamiralul Daniel Hagari, purtătorul de cuvânt al IDF, a declarat că Israelul „s-a concentrat de la precizie la daune și distrugere”, în efortul de a face Gaza nesustenabilă ca bază a Hamas. Acest lucru sugerează că FDI pune mai puțin accent pe evitarea țintelor civile decât înainte.
În orice caz, eforturile de a încuraja civilii să plece prin punctele de trecere oficiale sau prin coridoarele umanitare desemnate vor reuși doar parțial, dacă experiențele recente din Marawi și Mosul sunt un indiciu. În ambele orașe, încercările de a crea coridoare umanitare au fost împiedicate de teroriștii care au blocat ieșirea civililor. Purtătorii de cuvânt ai FDI au afirmat că Hamas blochează astăzi ieșirea civililor. Chiar și atunci când civilii încearcă să plece, distrugerile și haosul luptelor urbane fac ca acest lucru să fie extrem de periculos și dificil pentru ei, ceea ce îi determină pe mulți să se adăpostească pe loc. În ciuda trecerii oficiale de la precizie la distrugere, FDI are, de fapt, un istoric solid în ceea ce privește încercarea de a evita victimele civile, inclusiv prin avertismente înainte de lovituri și așa-numitele „roof knocking”, în care dispozitive cu putere redusă sau neexplozive sunt aruncate pe acoperișuri pentru a încuraja civilii să plece înainte de lovitura principală. În cazul unui asalt terestru la scară largă, ne putem aștepta ca FDI să aducă în față echipe umanitare și de afaceri civile pentru a evacua, selecta și sprijini civilii, filtrând în același timp luptătorii inamici care încearcă să se ascundă în fluxul de persoane strămutate. Dar astfel de eforturi nu pot face decât atât de mult, iar haosul și incertitudinea bătăliei duc frecvent la greșeli care costă vieți civile.
Orașul Gaza, Khan Younis și Rafah (cele mai populate trei părți ale Fâșiei Gaza) sunt labirinturi de clădiri cu mai multe etaje din beton și cărămidă, adesea prost construite, șubrede și predispuse să se prăbușească sub loviturile de artilerie sau de aviație. Acest lucru este extrem de periculos pentru civilii prinși în capcană, precum și pentru soldați: deteriorarea structurilor urbane poate limita capacitatea de manevră a trupelor, blocând străzile cu dărâmături și canalizând forțele care avansează în zone de ucidere. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care bătălia de la Mosul a durat atât de multe luni, deoarece apărătorii au luptat printre ruine, ieșind din dărâmături pentru a organiza contraatacuri agresive, asediind cartierele generale și instalațiile logistice din direcții neașteptate.
În Gaza, Hamas a petrecut aproape două decenii dezvoltând o rețea densă de apărare, inclusiv unul dintre cele mai extinse sisteme de tuneluri întărite văzute vreodată în luptele urbane, o rețea de pasaje subterane despre care Hamas susține că se întinde pe mai mult de 500 de kilometri. Războiul subteran, inclusiv în tuneluri atât de apropiate de coastă încât sunt supuse periodic inundațiilor, va fi probabil unul dintre cele mai dificile aspecte ale bătăliei. Sistemele robotice și autonome, inclusiv dronele capabile să exploreze sistemele de tuneluri și să angajeze inamicii în subteran sau sub apă, pot ajuta la curățarea pasajelor subterane. Inundațiile, gazele lacrimogene și alte instrumente pot fi, de asemenea, esențiale atunci când se luptă în tuneluri, subsoluri sau spații interioare. Dar, având în vedere că în astfel de spații se înghesuie necombatanți, aceste metode aduc riscuri potențial catastrofale pentru civili. În cele din urmă, nu există niciun substitut pentru oamenii cu arme, senzori, câini special antrenați și dispozitive de vedere pe timp de noapte pentru a curăța astfel de tuneluri. Va fi o sarcină dificilă, mortală și extrem de lentă.
Cunoașteți-vă inamicul
Hamas este o forță cu capacități tehnologice, integrată social, care luptă pe terenul său de origine. Luptătorii săi operează în mici echipe în rețea care sunt înarmate cu sisteme de arme letale de genul celor care, în memoria recentă, erau în mare parte disponibile doar pentru forțele armate ale statelor naționale. Este probabil ca tactica Hamas să implice apărarea în rețea: menținerea unor puncte forte pentru a întârzia și întrerupe avansarea FDI, păstrând în același timp forțe mobile în rezervă, gata să contraatace sau să reinfiltreze zonele curățate. Ei vor folosi pe scară largă arme militare de serie, precum și capcane capcană și dispozitive explozive improvizate. De asemenea, Hamas și-a demonstrat deja capacitatea de a duce un război informațional sofisticat pentru a mobiliza sprijinul internațional.
Ceea ce a început ca un atac îngrozitor asupra civililor israelieni, exploatând șocul și surpriza, se va transforma acum într-o bătălie cruntă, lentă, controversată și costisitoare în aer, pe uscat, pe mare și în spațiul cibernetic. În mediul complex, aglomerat, puternic populat și dens urbanizat din Gaza, va fi extraordinar de dificil de înțeles ce se întâmplă, chiar și pentru cei de la sol. Efectul tehnologiilor emergente, caracteristicile permanente ale luptei urbane identificate de NATO – fricțiune, densitate, complexitate și amenințări în toate direcțiile – împreună cu constrângerile fizice, umane, informaționale și de infrastructură pe care orașele le impun forțelor militare, toate acestea vor informa ceea ce urmează să se întâmple.
Înțelegerea dificultăților tactice ale războiului urban adaugă un context pe care Israelul îl poate folosi pentru a evalua înțelepciunea (sau nu) oricărui asalt terestru la scară largă în Gaza. Planificatorii FDI sunt probabil îngrijorați de faptul că, odată ce forțele lor sunt angajate în mod decisiv în lupta terestră în Gaza, alți actori regionali – Hezbollah în Liban, milițiile susținute de Iran în Siria sau forțele iraniene însele – ar putea ataca Israelul, creând un război pe mai multe fronturi. Această posibilitate ar putea determina Israelul să organizeze un atac preventiv asupra actorilor regionali înainte de a intra în Gaza, dar un astfel de atac ar fi un joc de noroc cu miză mare.
O campanie terestră în Gaza implică, de asemenea, un risc strategic. Pe fondul războiului informațional din partea Hamas și a Iranului, distrugerea proprietății, victimele civile și expulzarea populației – probabil descrisă, în cel mai bun caz, ca o epurare etnică – în cadrul unei bătălii urbane în Gaza ar putea afecta legitimitatea morală a Israelului, forțând o oprire politică, indiferent de progresele înregistrate pe teren. Soldații și pușcașii marini americani au experimentat acest lucru în timpul primei bătălii de la Fallujah, în aprilie 2004, în Irak, când un protest internațional a forțat administrația Bush să oprească bătălia, în ciuda progreselor semnificative, oferindu-le insurgenților spațiul necesar pentru a-și consolida apărarea înainte de o a doua bătălie în luna noiembrie a aceluiași an. Se poate spune că această sensibilitate politică a costat vieți americane. Dar efectul strategic al legitimității morale pierdute ar putea fi extraordinar de grav – atât pentru Israel, cât și pentru aliații săi, inclusiv pentru Statele Unite. Toți acești factori sugerează că un asalt terestru în Gaza va fi probabil îngrozitor, cu consecințe dezastruoase. Dar, așa cum știe orice soldat, s-ar putea să fie încă necesar și ar putea începe foarte curând.
Foto: Israel Defense Forces
