Ioana Taisia are 22 de ani și este fiica lui Robert Turcescu. Lumea o știe de Yoyo. Încă din copilărie a fost pasionată de modă și chiar a încercat să facă un business în acest domeniu. A absolvit Facultatea de Comunicare și Filosofie în cadrul Universității Villanova, iar recent s-a întors din Pennsylvania, SUA.
Este creator de conținut și în prezent se ocupă de paginile de social media ale mai multor emisiuni de la PRO TV.
Daniela Bordei: Bună, prieteni! Am alături de mine după niște ani și să mă bucur din tot sufletul de copilul ăsta minunat, pe Yoyo.
Ioana „Yoyo” Turcescu: Mă emoționați.
– Nu am intenția asta, dar sunt eu emoționată, așa că s-ar putea să transmit fără să vreau starea mea. Se spune că pentru orice lucru pe care îl facem, bun sau rău, există leac. Există leac și pentru iubit, există leac și pentru altfel de suferințe. Este timpul pentru tine un leac?
– Cred că un leac cred că e pentru toată lumea. În general, mi se pare că orice lucru care ți se întâmplă e foarte tragic. În momentul în care te gândești că nu poți ieși din orice situație în care te afli. Și un sfat pe care l-am primit de-a lungul vieții mele a fost că nu o să mai conteze în 10 ani. Gândul ăsta este liniștitor.
– Cât de greu a fost să pleci în America? Tu nu te-ai rupt numai de casă, de familie, tu te-ai rupt și de o iubire mare.
– Da, n-am crezut că o să-mi fie atât de greu, pentru că, visând cumva la America atâta timp, nu am crezut că las prea mult în urmă. Când am ajuns acolo și am realizat că, de fapt, m-am rupt de atât de multe, m-am rupt de cultură, m-am rupt de familie, de prieteni, de o viață pe care mi-o construisem, de o țară de care nu știam că-mi pasă atât de mult. Mi-a fost mai greu decât mă așteptam.
– America e o pâlnie mare în care intră tot și se balansează tot, culturi și tradiții, toate lucrurile pe care le aduc cei care ajung acolo. Ce e pentru tine America?
– Cred că America este pur și simplu locul în care am devenit. Am devenit pur și simplu din toate punctele de vedere. Cu toate că nu pot să zic că a fost o experiență super ușoară din punct de vedere emoțional, nu mi-am găsit din prima oamenii cu care am rămas acum prietenă. Am prins pandemia atunci, lucru care, din păcate, a rupt așa un pic firul narativ pe care mi-l imaginasem eu, când scriam eseurile și visam la America. America rămâne cea mai formativă experiență din toată viața mea. Mă uit în spate cu drag, mă uit gândindu-mă ce am trăit eu și poate alții n-au avut ocazia să trăiască. Știu ce am trăit acolo și ce experiență educațională fantastică a fost. America e locul unde am devenit eu.
– Tot timpul m-am gândit că numele ăsta al tău, Yoyo, care e foarte simpatic, mă duce cumva înapoi în copilărie, dar mă duce și la ideea asta de flexibilitate și de permanentă stare de agitație. Face tot timpul ceva nou. E o jucărie simpatică. Numele tău vine de la jucărie?
– Da. E nume de jucărie. Mulți cred că vine de la Ioana. Tatăl meu mi-a oferit porecla asta. Când era mică căutam o identitate. Erau foarte multe, Ioane și simțeam nevoia să ies din comun. Aveam o obsesie cu chestia asta. Am plecat într-o vacanță în Norvegia, cu tatăl meu. La un moment dat mă jucam obsesiv cu un yoyo. Eram la a treia încercare de poreclă. La vremea aiai încercam „Jo”, dar nu era neapărat o poreclă bună pentru România. Și tata mi-a zis că o să-mi spună Yoyo, pentru că mă joc prea mult cu el, moment în care mi-au sclipit ochii. M-am întors din vacanța din Norvegia, am obligat pe toată lumea la școală să-mi zică Yoyo., Nu mai răspundeam la numele de Ioana. Când am ajuns în State m-am bucurat că aveam porecla asta, pentru că americanilor le era foarte greu să pronunțe Ioana.
– Cred că toată lumea te știa așa și foarte puțini știu că de fapt tu te numești și Taisia, care este un nume absolut superb și despre care ai putea să ne spui câteva lucruri, că sigur există poveste pentru fiecare nume al tău.
– Taisia a fost străbunica mea, dar și prințesa Egiptului. Bunica mea mă striga Taisia, Titișor, toate diminutivele de la Taisia.
– Dacă ar fi să îți alegi tu un nume acum, care ar fi acela?
– Greu. Mi-e foarte greu să mă despart de el. Multă lume mă întreabă când o să mă despart de această poreclă și, sinceră să fiu, nu cred că o să o fac.
– E exact ce ce ți se potrivește, pentru că e o jucărie care se poate ascunde în ea. Pe cât e de introvertit, pe atât de extrovertit poate fi. Ce îți place cel mai mult să faci? Să scrii, să vorbești, să taci? Care este partea care simți că te umple?
– Eu când scriu mă gândesc întotdeauna cum ar suna ceea ce scriu. Pentru mine sunt atât de interconectate aceste două pasiuni, pentru că în capul meu vorbesc în timp ce scriu. Mi-e foarte greu să aleg. Oscilez între ele. Scrisul e mai personal, vorbitul e pentru restul lumii, dar întotdeauna am fost pasionată de public speaking.
– Cum ți se pare lumea de azi?
– E o lume foarte superficială, din păcate. Când te pierzi în superficialitate nu mai realizezi, de fapt, ce se întâmplă în jurul tău. Ai impresia că ce vezi în online, ce aparențe îți arată oamenii, le iei pur și simplu de bune. Am ajuns într-un punct, în lumea asta a influencerilor în care am intrat, în care mi-am pierdut latura artistică. Am pierdut niște părți din mine de care mi-e dor. Mi-am dat seama că nu mă mai recunoșteam, că îmi pierdusem esența.
– Spune-ne ce vrei să faci în continuare?
– Vreau să mă întorc la școală foarte tare. Mi se face dor. Sunt un pic tocilară de fel, dar nu într-un sens rău. Îmi place să învăț și îmi place structura pe care ți-o oferă școala. Am vrut totuși să profit de oportunitățile care mi s-au oferit imediat. Dar simt că mai sunt multe de învățat. Pandemia m-a făcut să pierd niște momente pe care aș fi vrut să le trăiesc un pic mai mult în facultate. Am mai multe pasiuni acum decât poate aveam când am intrat în facultate. Am domenii de care sunt mai interesată. Îmi place PR-ul, publicitatea, dar și filozofia pe care am descoperit-o în facultate și care m-a format ca și mentalitate. Mi-aș dori să mă reîntorc la pasiunile acestea, mai ales prin intermediul școlii, dar încerc să construiesc și niște proiecte independente. Vreau să intru în media. Vreau să schimb ceva în țara asta, dar până acolo mai e drum lung.
– Cum e să lucrezi în televiziune? Ce îți place, ce nu-ți place, cum se vede din partea cealalată a ecranului?
– Eu lucrez pe partea de social media la Pro TV, la emisiunea „Vorbește lumea”. Am fost și la emisiunea „La Măruță”. Nu credeam că poate să fie atât de fain să mergi la muncă. Eu sunt acolo trei zile pe săptămână. Sunt creator de conținut. M-am atașat nu doar de prezentatori și de oamenii care sunt pe ecran. Sunt foarte, foarte bună prietenă cu toată lumea de acolo. Cu cei de la butoane avem salutul nostru. Cu producătoarea mă înțeleg foarte bine. E un mediu în care simt că pot fi eu. Televiziunea e un spațiu în care creativitatea e cea mai importantă și oamenii sunt relaxați. Oamenii au avut încredere în mine, deși sunt cea mai tânără de acolo. Sunt într-o industrie plină de persoane destul de importante, văd celebrități în fiecare zi. Faptul că oamenii au încredere în mine e fantastic și mă duc cu drag. Îmi place foarte mult, mă simt în largul meu. Nu este neapărat un mediu unde mă văd lucrând oentru totdeauna, pentru că scopul meu în viață nu este să ajung pe sticlă. Prefer online-ul. Dar e o experiență foarte bună pentru mine, să înțeleg cum funcționează lucrurile din spate într-o televiziune.
– Ce le spui celor care sunt la început de drum și ar vrea să-ți urmeze pașii? Ți se pare că mai e ceva de inventat în domeniul acesta?
– Cred că întotdeauna mai e ceva de făcut. Cred că mai avem foarte mult până când să ajungem la nivelul altor țări în industria online, PR. Trebuie să faci lucruri care nu-ți plac ca să-ți dai seama ce-ți place. E atât de important să faci ceva.
– Mulțumesc mult! Îți doresc să ai o viață minunată și să te bucuri de tot ce construiești.
– Mulțumesc!
Podcastul „Daniela Bordei: Despre viață cu sinceritate!” care a avut-o invitată pe Ioana Taisia Turcescu îl puteți asculta AICI.
