INTERVIU | „Am studiat pe trei continente. M-am simțit curajoasă pentru că nu știam în ce mă bag”

Teodora Ungur a făcut primul an de facultate la Nisa, al doilea an, la UCLA Extension, în Los Angeles, iar anul III îl în Singapore, la Nanjing Technological University.


Continuăm astăzi seria interviurilor cu tineri români care au ales să studieze în străinătate. Invitata de astăzi este Teodora Ungur.

Teodora are 22 de ani și este studentă în anul 4 la EDHEC Business School, urmând un program internațional numit Global Business Track, care i-a permis să călătorească pe toată durata studiilor și să descopere trei continente diferite: Europa (Nisa), SUA (Los Angeles) și Asia (Singapore). Această experiență i-a dat posibilitatea să desopere lumea, oamenii minunați si frumusețile tuturor culturilor care ne înconjoară, dar mai ales să se descopere pe sine.

Daniela Bordei: Dragi prieteni, alături de mine se află un om foarte special, o fată extraordinar de delicată și pe care o salut altfel decât pe ceilalți. Comment ça va?

Teodora Ungur: Ça va, Daniela, mulțumesc din suflet pentru introducere. Foarte frumos!

Daniela Bordei: Teo! Teo este mai mult decât un copil cu care am lucrat. Teo a apărut în viața mea și mi-o aduc aminte perfect cum statea speriată pe canapea, micuța,  și mi se părea că vine dintr-o lume pe care nu a acceptat-o încă, fie pentru că nu o înțelegea, fie nu e pregătită pentru ea. Iar la mine totul pare atât de simplu și direct, încât m-am temut inițial că o să se piardă. În timp, Teo a devenit miezul unui grup extraordinar, a crescut și înflorit într-un mod spectaculos. Cum a fost să intri în cuibușor?

Teodora Ungur: Doamne, ce cuvinte frumoase! Mulțumesc! Îmi vine să plâng. M-am emoționat foarte tare. Cum a fost? Pentru mine a fost ca și cum mi-am început o nouă viață. Un nou capitol al vieții mele a început fix în momentul în care am ajuns aici. Eram foarte speriată, nu știam la ce să mă aștept. Eram și mică. Eu veneam dintr-un mediu mai închis cumva. Am ajuns aici și am dat de oameni de peste tot, de la toate liceele, care vorbeau despre subiecte despre care nu auzisem niciodată până atunci.

Daniela Bordei: Să spunem că tu, de fapt, erai la momentul acela la Liceul Francez, pe care acum l-ai terminat, dar pe care l-ai urmat timp de 12, 13 ani? Probabil că lumea știe că Liceul Francez e cumva izolat de București și atunci lumea voastră era cumva o castă, o lume închisă.

Teodora Ungur: Da, la liceu eram destul de izolată. Când am ajuns la tine, eram clasa a opta. Lumea mea se învârtea în jurul oamenilor de la Liceul Francez. Când am ajuns aici, mi-am dat seama că este vorba despre mult mai mult de atât și am descoperit niște oameni extraordinari. Am descoperit un loc unde puteam să mă dezvolt și să îmi dau seama cine sunt cu adevărat. Mi-am creat un grup de prieteni, cu cei mai mulți încă sunt în contact. A venit la momentul potrivit pentru mine ca să pot să mă dezvolt ca om.

Daniela Bordei: Așa e, așa am simțit și eu. Și, asemenea ție, au fost mulți tineri, care practic s-au reinventat sau și-au descoperit niște valențe de care nu erau conștienți. Paler spunea că ce nu trăim la timp nu mai trăim niciodată. Tu ești unul dintre oamenii care pot să contrazică asta. Până la momentul acela, practic, viața era ceva monoton și nu cunoșteai multe din posibilitățile de a te reinventa și de a fi alt alt om. Ce crezi tu că nu ai ratat și că ai reușit să bifezi de când ești împreună cu noi?

Teodora Ungur: Faptul că am ajuns aici la voi,  în cuibușor, mie mi-a deschis foarte mult aripile. Eu cred că a venit la fix, ca un semn pentru mine. Ce am reușit eu să bifez? Aveam frica asta că nu o să- mi găsesc locul și, venind aici, am simțit în sfârșit că aparțin unui grup foarte frumos de oameni extraordinari. Cred că pur si simplu încrederea de a avea oamenii ăștia în jurul meu și pe tine cumva mi-a dat încredere în mine să pot merge mai departe, să ajung acolo și să zbor, cum spui tu de fiecare dată.

Citește și: INTERVIU | „Tinerii români sunt foarte creativi. Au ceea ce americanii numesc problem solving skills”

Daniela Bordei: Da, curajul înseamnă să înfrunți opinia majorității în numele adevărului. Eu te-am văzut de foarte multe ori făcând asta și am văzut, în ciuda faptului că nu ești o femeie cu o statură impunătoare, din contră, te-am văzut în niște situații excepționale, când ai avut atâta forță în tine încât ai fi uimit pe oricine. Care a fost momentul în care te-ai simțit cea mai puternică?

Teodora Ungur:  Cea mai puternică? Cred că a fost momentul în care m-am desprins de casă și am plecat la facultate. Cred că pentru mine a fost momentul în care, pur si simplu, mi- am luat inima in dinți si am zis că acum e vremea mea să mă dezvolt și să cresc. Si m- am simtit foarte puternică, deși mi-a fost frică, Da, de fapt, astaFranț așteptam: să pot să îmi creez drumul meu.

Daniela Bordei: Fiecare dintre noi avem nevoie de asta, pentru că e primul moment în care tragem noi liniile, decidem noi culoarea, noi suntem cei care alegem forma. Dacă stau să mă gândesc bine, tu ai ceva specific, nu numai prin faptul că ai venit din sistemul francez de educație, despre care vom vorbi imediat, ci și pentru că ai ales să mergi la o facultate care ți-a dat posibilitatea să vezi lumea, să înțelegi culturi, să realizezi ce-ți place și ce nu-ți place la fiecare dintre ele și să te bucuri de fiecare zi. Vorbește-le oamenilor despre facultatea ta și despre oportunitățile pe care ți le-a deschis, pentru că, într-adevăr, este un lucru pe care foarte puțini îl cunosc.

Teodora Ungur:  Ți-am spus că m-am simțit curajoasă pentru că nu știam în ce mă bag. Mă rog, nu știam, și nu puteam să-mi imaginez. Programul acesta de facultate la care sunt eu este un program de 4 ani, business internațional, și în fiecare an studiez altundeva. Facultatea este în Franța, în Nisa, se numește EDHEC. Primul an l-am făcut la Nisa, al doilea an la UCLA Extension, Los Angeles, și anul III îl termin în Singapore, la Nanjing Technological University. Pentru mine, la început, când am văzut că trebuie să-mi schimb facultatea în fiecare an, a fost destul de… adică mi- era frică, dar în același timp m- am gândit că o să fie o experiență superbă. Și chiar așa a fost. Acum pot să spun că mai am un semestru și termin și a fost o experiență superbă, n-aș vrea să schimb nimic din ceea ce a fost atunci. Sistemele de învățământ au fost diferite. Pentru mine a fost o experiență nouă, unică.

Citește și: INTERVIU | „Când a murit tata, decanul de la Carnegie Mellon University m-a sunat să-mi trimită o coroană de flori”

În fiecare an m-am simțit atrasă, pentru că nu era deloc monotonie, nu am simțit absolut deloc că mă plictisesc și asta mi-a plăcut cel mai mult. Mi-a plăcut faptul că în fiecare an a trebuit să profit cât de mult am putut de oraș, de facultate, de oamenii pe care i- am cunoscut acolo și a fost un challenge constant. Cred că, din punct de vedere al orașului și pentru sufletul meu, cel mai mult mi-a plăcut la Nisa, pentru că eu sunt foarte atașată de tot ce înseamnă Franța, venind și de la Liceul Francez și poate și pentru că e aproape de casă și chestia asta a contat foarte mult pentru mine. În America mi-a plăcut la fel, mi-a plăcut mult, în special viața de student, cu  petreceri… Din punct de vedere academic, cel mai mult pot să spun că îmi place în Singapore, pentru că este cea mai bună combinație între învățământul teoretic și cel practic.

Daniela Bordei: Dacă ar fi să-ți alegi un loc, având în vedere că ai încercat educația pe trei continente și fără să iei în considerație faptul că familia ta este în Europa, care ar fi locul în care tu simți că ai trăi cel mai bine și te ai putea dezvolta foarte bine?

Teodora Ungur:  Sincer, îmi pun probabil aproape zilnic întrebarea asta și pot să-ți spun că nu știu. Nu știu, pentru că am descoperit atât de multe culturi și atât de multe locuri în care m-am simțit bine, încât mi se pare că încă mai am nevoie să descopăr, încă vreau să călătoresc, să vizitez, să locuiesc în diferite orașe și părți ale lumii, ca să pot să simt că mi-am găsit locul undeva anume. Momentan nu știu să spun. Dacă ar fi să aleg din punct de vedere al oportunităților poate aș spune America. Dacă ar fi să aleg din punct de vedere al oamenilor, poate aș spune Europa. Nu știu. Eu mi-am promis mie că o să călătoresc atât de mult încât să pot să iau o decizie.

Daniela Bordei: Se spune că cea mai mare plăcere în viață e să faci ceva ce alții spun că nu ești în stare să faci. De câte ori ai contrazis oamenii, dovedind că poți să faci lucruri ce păreau imposibil de făcut?

Teodora Ungur: Îmi place să credcă de fiecare dată.

Daniela Bordei: Așa și este. Cu siguranță au fost lucruri pentru care a trebuit să lupți mai mult sau mai puțin. Hai să punem altfel întrebarea. Care a fost cel mai greu lucru de obținut?

Teodora Ungur: În general, în tot procesul ăsta… cred că încrederea în mine. Bun, pentru mine asta a fost, m-am zbătut și încă mă zbat foarte mult cu chestia asta și încă lucrez foarte mult la asta.

Daniela Bordei: Ce-ți lipsește când ești departe de casă?

Teodora Ungur: Familia și sentimentul de acela de apartenență.

Daniela Bordei: O fi asa ceva foarte românesc?

Teodora Ungur: Se poate.

Daniela Bordei: Cum sunt colegii tăi? Îi simți la fel de legați de familie și țară?

Teodora Ungur: Nu, nu pe toți. Depinde din ce familie provii până la urmă. Dar sunt foarte mulți cărora le e foarte bine departe de casă și se regăsesc. E mult mai mult. Pentru mine întoarcerea acasă înseamnă că îmi încarc bateriile și plec iar la drum, încărcată și cu energie pozitivă. Poate să fie și obositor. Toate proiectele astea sunt obositoare și am și eu nevoie să mă regăsesc cumva în locul meu și știu că locul meu e acasă, în București.

Daniela Bordei: Dacă ai avea acum, în fața ta, un plic în care ai ști că găsești viitorul tău, ai allege să îl deschizi, să citești sau nu?

Teodora Ungur: Nu! Absolut deloc.

Daniela Bordei: Ai vrea să ți faci singură viitorul? Ok, atunci eu sunt sigură că ai să-ți faci un viitor așa cum ești tu, frumos, corect și cu ceva magic în el. Îți mulțumesc mult de tot ca ai fost alături de noi și te așteptăm cu mult drag și altă dată să ne povestești despre deciziile pe care le-ai luat, despre locul unde vrei să trăiești și despre cum este viitorul tău fără să deschizi plicul.

Teodora Ungur: Mulțumesc mult, Daniela!

Podcastul „Daniela Bordei: Despre viață cu sinceritate!” care a avut-o invitată pe Teodora Ungur îl puteți asculta AICI