Când mașina a oprit peste drum de închisoare, taximetristul a aruncat o privire speriată spre poarta înaltă, din metal cenușiu. Era neliniștit, probabil, gândindu-se la ultimele lui șmecherii contabile de 1.200 de lei în total.
„- Doamne ferește!”
Își face o cruce largă și pleacă grăbit.
După a doua poartă interioară, cea la care stătea tăcut un tânăr solid cu cagulă și pistol automat, cu glonț pe țeavă, lumea își schimbă logica și regulile. De aici încolo oamenii devin numere, iar jocurile devin, instantaneu, de sumă nulă: trebuie neapărat să câștigi, ca să supraviețuiești și cineva trebuie să piardă pentru asta.
La 15 ani de atunci, încă procesez. Eugen, co-trainerul meu de doi metri și cinci, 45 la pantofi, care ținuse traininguri cu gardienii din Benghazi, Libia, mi-a zis după primul curs:
„ – Chief! Nu mai vin. Când eram student vindeam blugi la Inter. Când m-a prins milițianul și m-a intrebat pe cine am <<în spate>>, i-am răspuns <<Pe nimeni.>> <<Atunci ai o problemă>>”. Nu mă întreba cum a fost luna aia de închisoare!”
A venit în locul lui Laura. Ea nu avea cazier. Nu îi era frică de nimic.
***
L-am întrebat pe un domn elegant, care ieșise din închisoare, câțiva ani mai târziu, cum a făcut să nu înnebunească acolo.
„M-au pus în celulă cu un domn bătrân, despre care știam că a fost în Mossad. Mi-a zis că în închisoare este important să fac două lucruri, ca să nu o iau razna:
1. Să nu intru în mintea lor;
2. Să îmi lucrez mintea în permanență.
Și a mers.”
***
Oamenii derulează în mintea lor scenarii de viață în care vor să te distribuie.
Ghici ce?!
Rolurile principale sunt deja distribuite, cel mai adesea. Fără intenție, cel mai adesea, ei au deja un scenariu pentru tine, în care își doresc să te distribuie, fără să îți comunice asta neapărat.
Odată ce vei accepta tacit această distribuție a lor, vor avea așteptarea să fii mereu acolo unde te știu ei. Asta se întâmplă chiar și atunci când ei, plictisiți, au schimbat filmul, iar tu devii deviaționist. (Deviaționist este un om care rămâne consecvent atunci când partidul își schimbă linia).
Fiecare om are un CENTRU.
Îmi antrenez și exersez constant abilitatea de a-mi lăsa Centrul liber, neocupat de oameni. Asta mă ajută să rămân prezent și felxibil în lumea mea și a lor.
TV5 și-a concediat un director, acum 15-20 de ani, pentru următoarea afirmație: „Ce facem noi aici este să vindem timp de creier disponibil.”
Bătălia momentului se dă pentru a câștiga FOCUSUL oamenilor. Apoi li se golește Centrul și li se umple cu „reclamele” vremurilor.
„CENTRU” este numele cărții pe care o scriu acum. Ea vorbește despre arta de a ne ține Centrul liber de spiritul străzii, să îl punem pe Dumnezeu în mijlocul lui și să îl populăm cu semnificație și rost.
(Mugurel Stan este leadership & systemic coach și este co-founderul programului de dezvolare personală „Big Life Project” )
