În zilele care au trecut de când Hamas a lansat atacul terorist feroce din 7 octombrie asupra Israelului, iar Israelul a început să răspundă masiv în Gaza, guvernele arabe au fost prinse într-o situație dificilă, scrie „Foreign Affairs”.
Mai multe țări arabe încheiaseră sau erau pe cale să încheie acorduri istorice de normalizare cu Israelul, iar vecinii imediați ai Israelului și partenerii de pace de lungă durată, Iordania și Egiptul, s-au bucurat de relații diplomatice și de securitate reciproc avantajoase care au contribuit la securitatea regională. În același timp, sprijinul pentru cauza palestiniană este foarte mare în rândul populației arabe și, în contextul unui război care pare să provoace distrugeri masive în Gaza, liderii arabi trebuie să urmeze o linie prudentă pentru a evita declanșarea unei reacții interne și diplomatice.
Între timp, Autoritatea Palestiniană, aflată de mult timp la putere în Cisiordania, se confruntă cu provocări din ce în ce mai mari. Pe fondul unei crize de securitate care durează de luni de zile, AP se confruntă acum cu posibilitatea reală ca Cisiordania să fie atrasă în războiul dintre Hamas și Israel, în timp ce luptele devin din ce în ce mai sângeroase în Gaza.
Pe măsură ce această situație explozivă se desfășoară, în lumea arabă au început să apară diviziuni puternice. Bahrein și Emiratele Arabe Unite, care au intrat în Acordurile Abraham cu Israelul, au emis declarații care condamnă clar Hamas.
La rândul său, Qatar, principalul susținător arab al Hamas, a atacat Israelul și a adoptat un limbaj foarte asemănător cu cel al Hamas. Între timp, Iordania și Egiptul, care au cea mai mare miză pe teren, au rămas prudente, navigând între propriile preocupări de securitate națională și propriile populații neliniștite. Și mai este și Arabia Saudită, un aliat al SUA și poate cel mai important actor regional în prezent. În momentul atacului, Arabia Saudită făcea progrese în cadrul discuțiilor istorice cu Israelul, negociate de SUA, dar căuta, de asemenea, să își mențină sau poate chiar să își consolideze rolul de lider în lumea arabă și sprijinul pentru palestinieni.
Confruntate cu acest peisaj regional extrem de complex, Statele Unite trebuie să încerce să echilibreze obiective potențial conflictuale, inclusiv să sprijine Israelul în răspunsul său la atacul fără precedent al Hamas, să prevină un război mai amplu, să stabilizeze Cisiordania și să gestioneze relațiile cu partenerii săi arabi. Administrația Biden este deja profund implicată în astfel de eforturi. Președintele SUA, Joe Biden, i-a telefonat premierului israelian, aliaților europeni și liderilor arabi. Secretarul de stat Antony Blinken a vizitat Israelul și regiunea. De-a lungul acestor eforturi, Statele Unite au fost clare în sprijinul lor ferm pentru Israel din punct de vedere politic, militar și diplomatic, în timp ce au îndemnat în mod repetat Israelul să respecte legile războiului. Războiul se află în primele sale etape. Presiunile concurente din întreaga regiune se vor agrava pe măsură ce conflictul din Gaza se va intensifica, iar victimele palestiniene vor crește rapid.
Ce vor crede vecinii?
La fel ca restul lumii, guvernele arabe au fost luate prin surprindere de amploarea și brutalitatea fără precedent a atacului Hamas. Acestea au împărtășit presupunerea Israelului că Hamas nu era în prezent interesat de o escaladare majoră, ci mai degrabă ocupat cu cerințele guvernării Gaza și descurajat de bastoanele Israelului. Înainte de 7 octombrie, se părea că strategia Hamas se concentra pe destabilizarea Cisiordaniei, menținând în același timp un anumit calm în Gaza.
Vecinii apropiați ai Israelului, Egiptul și Iordania, au reacționat cu prudență imediat după atac. Oficialii egipteni s-au abținut de la a condamna Hamas, au făcut apel la dezescaladare și au criticat politicile israeliene față de palestinieni. Iordania a reacționat în mod similar, exprimându-și sprijinul pentru cauza palestiniană. Într-adevăr, atât Iordania, cât și Egiptul au populații care îi sprijină foarte mult pe palestinieni și care trebuie să se gândească la preocupări imediate de securitate națională. În plus, ambele guverne sunt contestate pe plan intern de grupuri de opoziție islamiste care simpatizează cu Hamas.
De fapt, ofensiva Israelului împotriva Gaza a provocat deja tulburări în ambele țări: un polițist egiptean a ucis doi turiști israelieni și ghidul lor turistic egiptean în Alexandria la 8 octombrie, la o zi după ce Hamas a efectuat atacul, iar mii de iordanieni au manifestat în Amman împotriva Israelului. Ca urmare, ambele țări sunt în stare de alertă sporită. Egiptul a declarat în mod explicit că nu va permite fluxuri mari de refugiați din Gaza pe teritoriul său. Iar Iordania a interzis demonstrațiile în apropierea graniței sale cu Israelul.
Situația în rândul statelor arabe din Golf este la fel de complexă. Qatar, care susține Hamas și finanțează Gaza, a considerat Israelul „singurul responsabil” pentru escaladarea situației, reflectând retorica Hamas. Mai mult, canalul în limba arabă al Al-Jazeera, un post de știri finanțat de Qatar care ajunge la zeci de milioane de oameni din lumea arabă, a servit efectiv drept portavoce pentru Hamas.
În schimb, Bahrainul și Emiratele Arabe Unite au condamnat Hamas, guvernul emiratez calificând acțiunile grupului drept o „escaladare serioasă și gravă” și declarându-se „îngrozit” de atacurile asupra civililor. Aceste declarații vin într-un moment în care relațiile diplomatice dintre Israel și cele două țări sunt delicate. De la aderarea la Acordurile Abraham, atât Bahrainul, cât și Emiratele Arabe Unite au luat măsuri semnificative pentru a consolida legăturile economice și de securitate cu Israelul. Însă legăturile diplomatice și politice au fost supuse la presiuni în ultimele luni, ca urmare a comentariilor incendiare și a acțiunilor provocatoare ale guvernului israelian de extremă dreapta cu privire la palestinienii din Cisiordania și, în special, din Ierusalim.
Factorii de decizie politică urmăresc cu deosebită atenție Arabia Saudită. La momentul atacului Hamas, administrația Biden părea să facă progrese în direcția negocierii unui acord istoric între Arabia Saudită și Israel pentru normalizarea relațiilor. Pe lângă ancorarea fermă a Arabiei Saudite în umbrela de securitate a SUA, într-un moment în care Washingtonul a fost perceput ca fiind în curs de îndepărtare de Orientul Mijlociu, aceste negocieri au vizat, de asemenea, asigurarea unor angajamente semnificative ale Israelului în ceea ce privește problema palestiniană. Dar Arabia Saudită joacă un rol de lider în lumea islamică, fiind gardianul celor mai sfinte locuri ale Islamului, iar cauza palestiniană rămâne populară în rândul saudiților. În plus, discuțiile despre normalizarea cu Israelul au expus regatul la acuzații că abandonează problema palestiniană. Odată cu izbucnirea războiului dintre Hamas și Israel, aceste discuții au fost oprite. Guvernul saudit nu poate părea să cultive legături cu Israelul într-un moment în care țara se află într-un conflict activ cu palestinienii. Într-adevăr, este probabil ca atacul Hamas să fi avut, cel puțin în parte, scopul de a întrerupe apropierea dintre Arabia Saudită și Israel.
În urma atacului, Riadul a emis o declarație prudentă de susținere a palestinienilor, care nu a aprobat și nici nu a condamnat acțiunile Hamas. În același timp, Arabia Saudită a rămas în contact strâns cu Statele Unite și cu principalele țări arabe. Prințul moștenitor saudit a avut chiar o convorbire telefonică cu președintele Iranului, rivalul de lungă durată al regatului și principalul susținător al Hamas. În mod clar, guvernul saudit încearcă să atingă două obiective diferite. Pe de o parte, Riadul încearcă să își mențină și să își consolideze rolul de lider în diplomația regională. Deși în mod tradițional prudentă, țara a adoptat o abordare mult mai proactivă a relațiilor externe sub conducerea prințului moștenitor Mohammed bin Salman, liderul său de facto. Pe de altă parte, Arabia Saudită rămâne angajată față de obiectivul său de lungă durată de a crea un stat palestinian, chiar dacă este conștientă că acest lucru nu este posibil pe termen scurt. Probabil că Arabia Saudită simte nevoia de a-și pune în valoare acreditările pro-palestiniene.
Pe termen scurt, pe durata luptelor din Gaza și imediat după acestea, un acord cu Israelul este exclus. Pe termen lung, însă, nu este clar cum un conflict între Hamas și Israel va schimba interesele de bază care au determinat Arabia Saudită să caute relații cu Israelul. Ambele țări împărtășesc preocupări de securitate mai mari în regiune, inclusiv limitarea Iranului și limitarea extremismului islamic. Și ambele țări caută să beneficieze de legături economice mai puternice, în special pe măsură ce Arabia Saudită își continuă planul „Vision 2030″ de diversificare a economiei sale.
Calculele guvernelor arabe cu privire la războiul Hamas-Israel sunt și mai complicate de situația din Cisiordania. Prin lansarea noului său război, Hamas a încercat să declanșeze o criză de securitate și în Cisiordania, unde populația a fost agitată.
De ani de zile, în Cisiordania a apărut un vid politic și de securitate – o tendință care s-a accelerat de când Israelul a format anul trecut cel mai dur guvern din istoria sa. Alături de noua conducere israeliană ostilă, palestinienii s-au confruntat cu o violență tot mai mare a coloniștilor și cu extinderea neîncetată a așezărilor. Dar această deteriorare nu este doar rezultatul politicilor israeliene. Conducerea palestiniană este îmbătrânită, nepopulară și sclerozată. Corupția generalizată, guvernarea slabă și tendințele tot mai autoritare au determinat majoritatea palestinienilor să își piardă încrederea în liderii lor și în structurile de guvernare. În prezent, 80% dintre palestinieni consideră că AP este coruptă și majoritatea doresc ca președintele său, Mahmoud Abbas, în vârstă de 89 de ani, să demisioneze. Ca urmare, Autoritatea Palestiniană se află în imposibilitatea de a exercita controlul pe teren.
Pe măsură ce devine și mai letal, războiul dintre Israel și Hamas ar putea împinge Cisiordania în prăpastie. Dacă un incident sau un atac terorist care emană din Cisiordania determină Israelul să răspundă cu forțe pe scară largă – sau dacă coloniștii înșiși atacă palestinieni, așa cum s-a întâmplat în satul Hawara în februarie 2023 – ar putea provoca lupte în întreaga Cisiordania. Zona prezintă deja semne de avertizare cu privire la violențe iminente. Palestinienii au manifestat zilnic împotriva atacurilor israeliene din Gaza, deși, deocamdată, protestele rămân de mică amploare.
Având în vedere acest haos și propria sa slăbiciune, Autoritatea Palestiniană are puține opțiuni bune. AP consideră că are puțin spațiu de manevră și trebuie să încerce să găsească un echilibru între dorința sa de stabilitate și nevoia de a satisface o opinie publică extrem de inflamată – ceea ce va deveni din ce în ce mai dificil pe măsură ce războiul din Gaza devine tot mai sângeros. Până acum, Autoritatea Palestiniană a reacționat învinuind public Israelul pentru escaladarea conflictului cu Hamas. După ce a fost supusă la presiuni internaționale, AP a condamnat violențele împotriva civililor fără a menționa în mod explicit Hamas. Dar a încercat, de asemenea, să mențină calmul în Cisiordania, folosindu-și forțele de securitate pentru a ține demonstranții departe de punctele de control și de alte zone în care este cel mai probabil să aibă loc confruntări cu forțele israeliene.
Cu toate acestea, a se urca pe valul de furie împotriva Israelului vine cu riscuri. Prin preluarea mesajelor Hamas, conducerea de la Ramallah nu va face decât să inflameze emoțiile, atât în rândul palestinienilor obișnuiți, dar și în cadrul unei instituții de securitate deja demoralizate, ai cărei membri ar putea refuza să se prezinte la datorie. În plus, Abbas, care era deja privit negativ de mulți lideri mondiali din cauza proastei sale guvernări a Cisiordaniei și a abordării diplomatice inflexibile, a irosit și mai mult puțina bunăvoință internațională care îi mai rămăsese, făcând declarații antisemite în septembrie 2023. Nu este o coincidență faptul că Biden nu l-a sunat încă, delegând această sarcină lui Blinken.
O escaladare în Cisiordania ar avea repercusiuni enorme în întreaga regiune. Nu numai că numărul de victime ar fi mare, dar, având în vedere fragilitatea Autorității Palestiniene, luptele ar putea duce la prăbușirea organizației. Multe grupuri ar saluta o astfel de cădere, inclusiv Hamas și organizațiile teroriste din Cisiordania, cum ar fi Lions’ Den. În cazul în care Autoritatea Palestiniană s-ar prăbuși, vidul politic din Cisiordania ar conduce probabil Israelul să conducă din nou direct teritoriul, să se extindă în Iordania și să dea peste cap abordarea diplomatică regională și internațională mai largă a conflictului palestiniano-israelian, care a tratat mult timp AP ca reprezentant al palestinienilor în eforturile de a crea o eventuală soluție cu două state. Având în vedere tot ceea ce este în joc, împiedicarea extinderii războiului în Cisiordania ar trebui să se numere printre cele mai înalte priorități ale Washingtonului și ale aliaților săi arabi apropiați.
Apel la favoruri
Pentru Statele Unite, gestionarea acestor dinamici regionale extrem de complexe nu va fi ușoară. Washingtonul va trebui să găsească un echilibru între nevoile politice ale diverșilor săi aliați arabi, menținându-și în același timp sprijinul pentru Israel și luând toate măsurile posibile pentru a limita costurile umanitare ale războiului din Gaza. Guvernele arabe nu își pot ignora propriile presiuni politice interne, dar împărtășesc interesul Washingtonului de a împiedica extinderea războiului. Administrația Biden va avea nevoie de lucruri diferite de la diferite țări arabe. Egiptul va fi crucial în medierea unui eventual sfârșit al războiului din Gaza. Iordania se bucură de o pârghie de neegalat față de Autoritatea Palestiniană. Poate că aceste țări nu împărtășesc poziția publică a Washingtonului, dar ambele s-au dovedit a fi parteneri de încredere în trecut.
Relațiile cu Riad vor fi mai complicate. Biden și MBS au suferit din cauza unor legături tensionate. Cu toate acestea, eforturile SUA de a intermedia un acord între Israel și Arabia Saudită au creat deschideri pentru ca Statele Unite să exploreze modalități prin care Arabia Saudită poate avansa unele dintre pozițiile Washingtonului. De exemplu, Riadul s-ar putea folosi de poziția sa religioasă pentru a contracara afirmațiile Hamas că acțiunile sale sunt sancționate din punct de vedere religios.
