Acoperirea recentă a războiului din Ucraina în mass-media occidentală s-a concentrat foarte mult pe ofensiva terestră a Kievului, în special pe încercările de a se îndrepta spre coasta Mării Negre. O mare parte a analizei, pe bună dreptate sau nu, s-a axat pe lipsa de progrese semnificative ale Kievului până acum în acest an, fără nimic comparabil cu ofensivele revoluționare de anul trecut de la Harkov și Kherson, scrie „Foreign Policy”.
Deși unele dintre aceste critici pot fi justificate, concentrarea aproape singulară a Occidentului asupra progreselor teritoriale a distras atenția de la faptul că Ucraina duce un război pe termen mediu și lung pe mai multe fronturi împotriva unui inamic semnificativ mai mare și puternic înrădăcinat. Mai mult, lipsa unui avans terestru ucrainean major ascunde succesele foarte reale pe câmpul de luptă pe care Ucraina le-a avut în alte teatre de conflict – mai ales în Crimeea ocupată de Rusia și în Marea Neagră.
O parte crucială a planului de război pe termen lung al Kievului este de a împinge Rusia afară din Peninsula Crimeea și din restul părților ocupate de Rusia de pe coasta Ucrainei. De la începutul invaziei la scară largă, Flota rusă a Mării Negre, cu sediul în portul Sevastopol din Crimeea, a fost o componentă critică a efortului de război al Moscovei. Navele de război rusești care operează de la Sevastopol au impus o blocadă a coastei ucrainene și au lansat rachete de croazieră pentru a face să plouă cu iad asupra orașelor și infrastructurii ucrainene.
Dar, în ultimele luni, Ucraina a obținut o serie de victorii surprinzătoare în Crimeea și în jurul acesteia, inclusiv atacuri cu rachete împotriva podului din strâmtoarea Kerch și multiple atacuri îndrăznețe asupra Flotei din Marea Neagră – cu impact major asupra capacității rușilor de a opera în peninsulă și în vestul Mării Negre.
În septembrie, ucrainenii au efectuat o serie de atacuri cu rachete împotriva activelor navale rusești din Sevastopol, inclusiv o navă de debarcare, un submarin și sediul propriu-zis al Flotei Mării Negre – se pare că în timp ce mai mulți comandanți de rang înalt se aflau în interior. Unele dintre aceste lovituri au fost efectuate cu ajutorul rachetelor de croazieră „Storm Shadow” furnizate recent de Marea Britanie și Franța. Ucrainenii și-au intensificat, de asemenea, loviturile împotriva centrelor logistice, de reparații și de infrastructură rusești din peninsulă, cu intenția de a degrada capacitatea Rusiei de a-și susține flota. La începutul acestei luni, Kievul a revendicat responsabilitatea pentru alte două atacuri asupra flotei ruse, folosind un nou tip de dronă maritimă pentru a lovi portavionul rusesc de rachete de croazieră Buyan și efectuând un atac de sabotaj asupra Pavel Derzhavin, o navă de patrulare rusă. Aceste atacuri au avut loc după ce, în săptămânile precedente, ucrainenii au atentat metodic la structurile de apărare antirachetă rusești din Crimeea.
Aceste succese constituie un progres major pentru Ucraina. Loviturile sale împotriva Crimeei au făcut aproape imposibil ca Flota rusă a Mării Negre să continue să opereze liber în vestul Mării Negre. Marina rusă a reacționat mutându-și navele de război mai la est, la baza navală din Novorossiysk, un oraș-port de pe continentul rusesc. Efectul este acela de a împinge flota rusă tot mai departe în adâncurile estice ale Mării Negre – un pas spre obiectivul pe termen lung al Kievului de a-i îndepărta pe ruși din peninsula ocupată, făcându-o nefezabilă pentru operațiuni. Această combinație de uzură și deplasare a avut ca efect diminuarea capacității flotei rusești de a patrula în apele din apropierea porturilor ucrainene, reducând parțial presiunea asupra căilor de navigație internaționale din Marea Neagră. Acest lucru ar putea permite Kievului să atingă un alt obiectiv al acestor operațiuni: deschiderea celor trei porturi de mare adâncime din Odesa pentru transportul maritim comercial internațional de cereale și alte bunuri.
Blocajul rusesc asupra porturilor ucrainene a fost atenuat de un acord încheiat între Turcia și ONU în vara anului 2022, care a permis ca anumite cantități de bunuri ucrainene – în special cereale – să fie exportate prin coridoarele civile de transport maritim. În schimb, Moscovei i se oferise o ușurare limitată a sancțiunilor. Kremlinul s-a retras din acord în iulie 2023, a restabilit o blocadă a tuturor navelor comerciale care circulă spre Odesa și a început o serie de atacuri cu drone și rachete împotriva instalațiilor ucrainene de export de cereale. Efectul cumulativ al blocadei a fost acela de a face ca prețurile de asigurare pentru transportul maritim în și dinspre Ucraina să crească vertiginos și de a permite exporturilor de cereale rusești să înceapă să domine piețele. În august, răspunsul Kievului a fost de a institui un coridor maritim umanitar alternativ care să se desfășoare de-a lungul coastei ucrainene și care să fie protejat de forțele navale ale membrilor NATO Bulgaria și România. Pariul că amenințările rușilor de a interzice transportul maritim au fost o cacealma și că nu vor trage asupra navelor sub pavilion internațional a dat roade. Până în prezent, 32 de nave internaționale îndrăznețe au părăsit porturile ucrainene spre Africa și alte părți cu cala plină de cereale.
Ucraina a întreprins, de asemenea, raiduri de comando de succes ale unor echipe mici de infanterie navală de elită pentru a-și atinge obiectivele. În Crimeea, Ucraina a reușit să distrugă sau să dezactiveze instalațiile rusești de rachete antiaeriene în vederea pregătirii bombardamentului peninsulei. Printre alte obiective, aceste acțiuni au permis Ucrainei să recupereze platformele de foraj de petrol și gaze situate strategic, capturate de ruși la începutul războiului, pe care aceștia le utilizaseră pentru supravegherea radar maritimă. Faptul că Kievul nu dispune decât de un arsenal limitat de rachete de precizie cu rază lungă de acțiune furnizate de Occident înseamnă că ucrainenii au trebuit să fie foarte ingenioși în ceea ce privește desfășurarea lor, inclusiv prin eliminarea cât mai mult posibil a apărării aeriene a Rusiei înainte de a le lansa.
În același timp, ucrainenii au reușit, de asemenea, să dezvolte cu succes o nouă generație de drone maritime sofisticate, fabricate la nivel local, capabile să lovească dincolo de apărarea flotei rusești. Sistemele rusești antirachetă și sistemele tradiționale de apărare a navelor s-au dovedit incapabile să ofere protecție împotriva acestei noi generații de drone maritime, inclusiv seria ucraineană „Sea Baby” de drone de atac parțial scufundate. Reprezentând o fracțiune infimă din costul unei nave de luptă rusești avansate, al unei nave de debarcare sau al unui submarin, aceste drone relativ ieftine și construite rapid s-au dovedit a fi o inovație radicală.
Până la sfârșitul verii, ucrainenii s-au dovedit nu numai capabili să scufunde sau să mutileze mijloace navale rusești importante, ci și să facă nesustenabilă utilizarea ulterioară a Sevastopolului de către Flota Mării Negre. Ministerul britanic al Apărării a apreciat că Rusia „și-a mutat multe dintre bunurile de prestigiu – inclusiv nave și submarine capabile de rachete de croazieră – de la Sevastopol în zone de operare și de bazare mai la est, cum ar fi Novorossiysk”. Mai mult, la 5 octombrie, liderul regiunii georgiene Abhazia, ocupată de Rusia, care este situată chiar mai la est decât Novorossiisk, a făcut declarații publice potrivit cărora regiunea sa, susținută de Moscova, va găzdui în curând un „punct de desfășurare permanent” pentru Marina rusă. O astfel de bază ar fi amplasată aproape la capătul estic al Mării Negre, ceea ce sugerează că rușii au ajuns la concluzia că staționarea activelor navale oriunde în apropierea Ucrainei și a țărmului său acum puternic minat este de nesusținut.
Aceste succese au avut ca efect restrângerea severă a razei de mobilitate a Rusiei în Marea Neagră. Ministrul britanic al Forțelor Armate, James Heappey, a declarat: „Înfrângerea funcțională a Flotei din Marea Neagră, și aș spune că asta este, deoarece a fost forțată să se disperseze în porturi din care nu poate avea efect asupra Ucrainei, este un merit enorm”.
Având în vedere că eliberarea totală a Crimeei este un obiectiv cheie pentru Kiev, aceste succese semnificative ale Ucrainei trebuie puse în același context cu celelalte evoluții din acest conflict pe mai multe fronturi – ceea ce presa și comentariile occidentale nu au reușit să facă. Prin dislocarea efectivă a Flotei rusești a Mării Negre din Sevastopol și prin deschiderea unilaterală a unui coridor de transport al cerealelor, Kievul a obținut succese uimitoare cu capacități navale limitate. Deși Ucraina este încă departe de a-și ridica steagul pe Simferopol, capitala Crimeii, acest tip de progres ar fi fost de neconceput anul trecut.
Succesul operațiunilor navale ucrainene împotriva flotei rusești a fost cu atât mai remarcabil cu cât Ucraina nu mai are, din punct de vedere funcțional, o marină. Din 2014, rușii au scufundat, capturat sau au incapacitat toate navele de război ucrainene importante, cu excepția fregatei emblematice Hetman Sahaidachny, pe care ucrainenii înșiși au sabordat-o la începutul anului 2022 pentru a împiedica să cadă în mâinile rușilor. Ucrainenii au început să facă glume de rutină despre faptul că puternica Flotă rusă din Marea Neagră a fost scufundată de o națiune fără marină, dar este puțin probabil ca ofițerii navali ruși să zâmbească.
Armata ucraineană a dovedit că este capabilă să încorporeze rapid și cu efecte devastatoare noi echipamente în arsenalul său, fie că este vorba de drone maritime de producție proprie sau de rachete furnizate de anglo-francezi. Dacă guvernele occidentale doresc să vadă mai multe succese pe câmpul de luptă, furnizarea către Ucraina a mai multor rachete cu rază de acțiune mai lungă pentru a continua să refuze Rusiei libertatea de mișcare în Crimeea ar fi un bun punct de plecare. Oricum ar fi, observatorii occidentali ar trebui să înceteze să se mai concentreze doar pe războiul terestru și să pună aceste realizări remarcabile ale Ucrainei în contextul pe care îl merită. În caz contrar, argumentarea în favoarea furnizării către Kiev a instrumentelor de care are nevoie pentru a-și elibera teritoriile va fi mai dificilă decât trebuie să fie.
