La 32 de ani de la Revoluție, arhivele fostei Securități nu au fost desecretizate integral. Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor fostei Securități (CNSAS) mai așteaptă încă să primească de la instituțiile de forță ale Statului dosarele întocmite înainte de ’89.
Deși arhiva a fost predată în mare parte CNSAS, în urma unei decizii CSAT din 2006, anumite documente ale principalului organ de represiune al statului comunist sunt încă ținute departe de ochii publicului, în anul 2021, sub pretextul „siguranței naționale”.
Istoricul CNSAS Mădălin Hodor a prezentat, în cursul acestui an, situația acestor fonduri de arhivă și instituțiile care mai trebuie să predea dosare.
În aprilie a.c., Hodor a acuzat Serviciul de Informații Externe (SIE), Jandarmeria și Ministerul Apărării Naționale (MApN) că au restanțe în acest domeniu.
Despre SIE, Hodor a precizat că blochează complet accesul la arhiva fostei Direcții de Informații Externe (DIE) a Securității, în vreme ce arhiva fostelor trupe de Securitate încă se mai află la Jandarmerie și nu integral la CNSAS.
De asemenea, Ministerul Apărării ar deține în continuare dosare ale fostei Securități pe care încă nu le-a predat CNSAS deoarece dezvăluirile „ar putea aduce atingere securității naționale”.
SRI predă zilele acestea ultimele dosare și solicită și altor instituții să facă la fel
„Serviciul Român de Informaţii se pregăteşte să predea zilele acestea ceea ce a mai rămas din arhiva fostei Securităţi. Informația a fost dezvăluită de Ovidiu Marincea, purtătorul de cuvânt al SRI, într-un interviu pe care i l-a luat directorului acestui serviciu secret, Eduard Hellvig, și care a fost difuzat marți.
În interviu s-a discutat și despre „celelalte instituţii din România care deţin arhive ale fostei Securităţi şi care nu au întreprins vreun demers de predare a lor”.
Vă prezentăm fragmentul relevant din interviu:
„E. Hellvig: Vreau să spun următorul lucru: nu doar Serviciul Român de Informaţii este moştenitorul întregii arhive a Securităţii. Aceasta a fost o anatemă şi o strategie extrem de inteligentă prin care să se împingă toată povestea arhivelor către SRI.
Eu nu am nicio problemă să predau absolut orice are SRI-ul, dar aştept ca societatea românească, în întregime, să-şi regăsească toate dosarele vechii Securităţi la CNSAS.
O. Marincea: Deci vorbiţi mai concret şi de celelalte instituţii din România care deţin arhive ale fostei Securităţi şi care nu au întreprins vreun demers de predare a lor?
E. Hellvig: Toate arhivele care provin de la vechea Securitate trebuie predate CNSAS. Acum, sigur, noi încercăm să predăm CNSAS-ului, pot să spun deja de ani de zile, ce avem şi mi se spune că nu există spaţiu.
Acum, cu tot respectul, dacă vrem să nu primim sau să luăm arhivele, putem să avem tot felul de argumente.
Eu am spus că mai dau un termen celor care ar trebui să preia această arhivă, iar, dacă acest lucru nu este posibil, o să le pun la dispoziţie un spaţiu de la noi pentru CNSAS, ca să fiu sigur că aceste arhive nu mai sunt la SRI, astfel încât să terminăm definitiv cu această discuţie publică cu privire la dosare pe care serviciile de informaţii le au şi le folosesc ca să-şi atingă obiectivele.
E un subiect sensibil pe care eu, personal, nu sunt dispus să mi-l asum ascunzându-l”.
Eu nu am nicio problemă să predau absolut orice are SRI-ul, dar aştept ca societatea românească, în întregime, să-şi regăsească toate dosarele vechii Securităţi la CNSAS.” (Eduard Hellvig, directorul SRI)
Restanțierii
„SIE e unul dintre cei mai opaci parteneri de discuții”, a acuzat în urmă cu nouă luni istoricul CNSAS Mădălin Hodor, într-un interviu acordat Digi 24, precizând că acest serviciu secret este deținătorul unei „arhive consistente”.
„Arhiva fostei DIE (Direcția de Informații Externe) sau CIE (Centrul de Informații Externe), arhiva spionajului, practic, era separată de arhiva Securității /DSS (Direcția Securității Statului).
Pe cale de consecință, această arhivă este un subiect foarte sensibil. SIE e unul dintre cei mai opaci parteneri de discuții. Nu avem, de exemplu, inventarele referitoare la ce există în arhiva SIE, procesul de predare e, la ora actuală, complet blocat, nu se mai ia nimic de acolo.
În ceea ce privește Ministerul de Interne, lucrurile sunt mai amestecate. Există o arhivă la Jandarmerie a fostelor Trupe de Securitate, există arhiva Miliției, arhiva Direcției de Pașapoarte. Nu sunt însă lucruri insolvabile, iar disponibilitatea de discuție există la MI”, a explicat istoricul CNSAS.
Mădălin Hodor (CNSAS): „MApN deține ilegal arhiva fostei Securități”
În aprilie a.c., Mădălin Hodor, alături de alți doi cercetători ai CNSAS, Mihai Demetriade și Andrei Ursu, cercetător asociat și fiul disidentului Gheorghe Ursu, au susținut, într-o scrisoare deschisă adresată ministrului Apărării, Nicolae Ciucă, faptul că de-a lungul timpului Ministerul Apărării Naționale a trimis „selectiv și parcimonios” anumite documente către CNSAS.
Cei trei cercetători au acuzat Ministerul Apărării de „tăcere arogantă” și „lipsă de voință în restituirea in integrum a arhivelor capturate în contextul Revoluției române”.
În replică, Ministerul Apărării Naționale a anunțat formarea unei comisii comune MApN – CNSAS care să analizeze documentele din arhiva ministerului legate de activitatea fostei Securități.
MApN a adăugat că „în anul 2006, toate documentele care privesc fosta Securitate din arhiva Ministerului Apărării Naționale au fost predate Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), cu excepția celor a căror dezvăluire ar putea aduce atingere securității naționale, în conformitate cu prevederile Hotărârii CSAT nr. 60/2006”.
Istoricul CNSAS a explicat și cum a ajuns o parte din arhiva fostei Securități în posesia MApN.
„Imediat după 22 decembrie și până pe 31 decembrie, când Securitatea a fost desființată și o parte din șefii ei, în frunte cu Iulian Vlad, au fost arestați, Armata a procedat efectiv la ridicarea documentelor și a întregului mobilier din birourile șefilor Securității.
În birourile șefilor Securității erau documente și ordine emise în perioada respectivă, note telefonice, note de analiză, informații primite din teritoriu, practic documente de nivelul zero de importanță. Erau documente care nu au apucat să fie arhivate, să intre în circuitul arhivistic, ci care au rămas pur și simplu în birourile șefilor. Plus agendele de lucru, plus notițe.
Toate astea au fost luate de MApN și duse la Pitești, avem documente care probează lucrul ăsta.
Sunt din acest tip de arhive dar și din alt tip. Această arhivă a Securității ridicată de MApN conține documente și dosare ale Direcției a IV-a a Securității, de Contrainformații Militare, care supravegheau ofițerii MApN.
Conține documente ale fostei Direcții a V-a de Securitate și Gardă, SPP-ul de atunci, conține documente ale unității 110 care era de <<contrainformații în spațiul socialist>>. Mai conține, am aflat ulterior, documente aparținând Securității Municipiului București, care era o unitate centrală a Securității.
E o ilegalitate flagrantă a MApN-ului. Pentru că el nu este emițătorul acestei arhive. Emițătorul e Securitatea. Continuatorul legal al DSS-ului e SRI-ul, nu MApN-ul. Aici nu vorbim despre arhiva Armatei.
Noi nu cerem arhiva Armatei. E vorba despre o arhivă ținută ilegal de Armată, luată cu titlul de captură de război în decembrie 1989”, a subliniat Mădălin Hodor.
