În ultimele săptămâni, am putut vedea știri care ne arată că lideri ai partidelor extraparlamentare sunt în discuții cu partidele mari. Tăriceanu a fost la sediul PSD, Victor Ponta a avut mai multe discuții cu Ciolacu, iar liderii PMP și PNL discută diverse forme de colaborare.
Anul acesta s-ar putea să avem mai multe fuziuni sau alianțe noi create. Este clar că PRO România nu mai poate ajunge un partid de 5%, dar în același timp, Victor Ponta poate fi un asset, un câștig pentru PSD. Fostul președinte al social democraților are experiență politică, are experiență administrativă și a mai trăit o perioadă ca aceasta, cu o alianță de guvernare, care pe de o parte are proiecte comune, pe de altă parte încearcă să își facă propriul joc, să câștige procente în sondaje, pregătindu-se pentru momentul încetării colaborării. Ponta poate fi o „gură de tun ” serioasă în portofoliul PSD. Este acid, are verb și știe să lanseze atacuri. Momentul „Colectiv” și tot ce s-a imprimat la acel moment în percepție nu mai are acum aceeași semnificație și aceeași putere simbolică. Românii au putut vedea în ultimii ani tragedii precum cele de la Piatra Neamț, Ploiești sau București. Au fost români care au murit cu zile din cauza incapacității statului de a gestiona de-a lungul vremii diverse domenii.
O colaborare între PSD și PRO România este perfect normală și justificată așa cum ar fi și o colaborare sau o fuziune între ALDE și PSD. Social democrații au tot interesul de a-și aduce în partid orice consilier local, orice structură teritorială cât de mică ar fi ea. Fiecare procent trebuie pus la zestrea partidului, fiecare filială atrasă va reprezenta un plus.
Acum când AUR joacă pe segmentul de electorat al PSD, când Dragnea a pornit atacurile la adresa lui Ciolacu, social- democrații au nevoie și de Ponta și de Tăriceanu. Au nevoie să reducă pierderile la minim și de ce nu, au nevoie de lideri vocali, care pot ataca PNL, pot face jocuri de hărțuire a adversarului. Și pentru ALDE și PRO-România ar fi un” deal” avantajos o colaborare cu PSD. Motivele sunt evidente, nu mai trebuie detaliate.
Dacă în cazul PSD-ALDE-PRO-România putem vedea că există argumente în favoarea unei colaborări, că existe semnale lansate de către liderii acestora care sugerează apropierea momentului în care vor parafa un acord politic, pe partea cealaltă vedem că PNL și PMP nu reușesc să ajungă la un rezultat.
Deși au fost negocieri între liderii partidelor, deși am asistat la episodul în care PNL anunța echipa de negociere a ”fuziunii”, am avut o răsturnare de situație și s-a ajuns la momentul în care președintele partidului, Cristi Diaconescu, a afirmat că proiectul PMP continuă cât timp el va fi la conducerea partidului.
Există informația ca zilele acestea conducerea PMP se va reuni pentru a lua o decizie în privința colaborării cu PNL.
Întrebarea pe care trebuie să și-o pună PMP-iștii e una singură: mai poate continua partidul pe picioarele sale? Mai poate obține 5 procente?
De la înființarea sa și până astăzi, PMP a fost un partid care a avut ca votanți: un nucleu central compus din băsiști, din fanii fostului președinte. Partidul nu a reușit niciodată să iasă din această paradigmă, să crească și să își aducă și alt electorat. Au mai fost momente când Paleologu a reușit să aducă ceva în plus, asta și datorită faptului că existau alegeri la acel moment, dar în general partidul a stat și s-a bazat pe electoratul lui Traian Băsescu.
Cu trecerea timpului și ieșirea din scenă a lui Traian Băsescu, partidul a început să piardă procente. Apariția AUR a dus de asemenea la o pierdere. La ultimele alegeri, PMP nu a mai reușit să treacă pragul. Fostul președinte al României nu s-a implicat în campanie, AUR a lansat mesaje apropiate și pe specificul celor promovate de PMP în ultima perioadă și astfel s-a ajuns ca popularii să nu prindă pragul.
PMP nu are o echipă de lideri centrali carismatici care să aibă un mesaj unitar. Este un partid care are diverse colaborări în plan local atât cu PSD cât și cu PNL, în funcție de specificul județului. Are pe segmentul lui de electorat un oponent de cinci ori mai activ, AUR. În interior, există două tabere cea a lui Tomac și cea care îl susține pe actualul președinte. Activul este demobilizat și se îmbată cu apă rece, atunci când vede în unele sondaje că partidul este trecut cu 5 procente.
Principalul asset al partidului, omul care a tras și a adus voturi, Traian Băsescu s-a retras.
Nu există niciun argument pentru a spune că PMP are vreo șansă să se relanseze. Nu există nici măcar o nișă de electorat pe care ar putea juca popularii. Nici măcar pe electoratul din Republica Moldova nu va mai putea juca și nu va mai putea obține scorurile pe care le-a obținut acum câțiva ani.
PMP nu poate juca pe segmentul conservator, este prea mare înghesuiala aici, nu are spațiu de joc nici pe centru și nici pe electoratul progresist. Nu are lideri care să impună teme, nu are banii necesari susținerii unei campanii media îndelungate pentru a construi un brand nou.
Pentru PMP există doar o șansă: fuziunea cu un partid mare, care să poată asigura salvarea unor lideri centrali și a unor filiale care au mai rămas active.
Rațional vorbind, de aici trebuie să înceapă analiza celor din PMP. După care putem vorbi despre ce partener și-ar putea alege: PNL, PSD, AUR.
Desigur, majoritatea membrilor PMP vor să meargă către un partid aflat la guvernare, să beneficieze de resurse, funcții și putere. Acesta a fost și raționamentul pentru care au fost deschise discuțiile cu PNL.
Vom vedea în zilele următoare ce se va întâmpla. Dacă va exista capacitatea de a analiza la rece situația partidului sau nu.
Dacă PMP nu va încheia acum o colaborare cu PNL, s-ar putea ca mai târziu să se trezească spart în mai multe grupulețe și n-ar fi exclus să vedem că va fi o singură variantă, fuziunea cu AUR.
